Vă mai aduceţi aminte că, după ce a câştigat finala cupei UEFA, românul Mircea Lucescu a fost făcut ţigan de către ziariştii italieni? Un nou prilej pentru inflamarea naturelului simţitor al unuia şi-al altuia. Lucescu a spus că a vorbit cu ziaristul şi că acela ar fi folosit un jargon al meseriei de ziarist sportiv din Italia, fără intenţia de a-l jigni. Reprezentanţii ţiganilor s-au sesizat şi au reclamat că termenul a fost folosit peiorativ, adică, în context, cu scopul de a jigni. Continuare…

Că politica e mai aproape de curvăsăreală decât de frecventarea vreunei academii de dans şi bune maniere o ştie mai toată lumea. Aşa că nu prea înţeleg ce nu înţeleg indignaţii ce comentează frăţia politică din jurul membrilor de partid ridicaţi de procurori. Nu a fost evident în ultimii ani că legea e doar pentru plebe? Că aplicarea ei în cazurile ce frizau mai mult sau mai puţin înalţi demnitari este aproape imposibilă în România? N-o spun doar eu sau un cor întreg de frustraţi ce n-au reuşit să se pricopsească subtilizând banul public. O spun rapoarte ale specialiştilor din Uniunea Europeană. Vezi aici şi motivarea pe amânarea aderării României la Schenghen. Iată în continuare, un scenariu pe care îl vedem pus în scenă permanent după 1989.

Continuare…

Limitele unui trai civilizat şi, mai nou, normele europene nu ne permit să-i ignorăm pe cei aflaţi în suferinţă sau nevoi. Graniţele extreme ale unui fals şi păgubos altruism, ne fac să inventăm tot felul de favoruri pentru cei, care de cele mai multe ori se dovedesc a fi mai şmecheri decât majoritatea. Vorbim aici de falşii handicapaţi, o parte a ajutaţilor social, de falşii neputincioşi. Termenul de ajutor social nu îşi are practic aplicabilitate într-o ţară în care cei ajutaţi nu trebuie să recompenseze în vreun fel ajutorul primit. Lunar, o parte din contribuţia mea către stat le revine acestor oameni. Aceşti primitori de ajutor ar trebui să presteze muncă în folosul comunităţii. Dar, indivizii îşi fac rost de concedii medicale, pentru a chiuli. Îţi râd în nas că eşti un prost care merge cel puţin opt ore pe zi la lucru.

Continuare…

A trecut nebunia suspendării preşedintelui României. Nu-i pronunţ numele, pentru că am declarat într-un editorial anterior că domnul actual preşedinte, nu îmi mai produce nicio emoţie şi nu îmi mai poate servi nicio nadă electorală pentru o eventuală simpatie. Spuneam că a trecut suspendarea, a trecut şi referendumul, senzaţia ce mă încearcă este de o profundă scârbă şi lehamite. Cei care au produs evenimentele, cu legea pe lege călcând, s-au dovedit jalnici combatanţi, ceva de genul soldaţilor lui Napoleon ce trebuiau să îndure gerul rusesc, în uniforma de vară. Continuare…

Am urmărit cu ceva luni în urmă, un discurs al domnului preşedinte Traian Băsescu cu atenţie, cu o mică doză de speranţă şi, pe măsură ce minutele treceau, cu multă amărăciune. Şeful statului venea cu aceleaşi vechi proiecte, înţepenite prin mocirla intereselor politicianiste. Că am stabilizat, că am reformat, că am modernizat. Ce, domnule preşedinte? Ce am modernizat în toată cloaca socială şi instituţională ce ne înconjoară? Continuare…

Unul dintre constructorii căii ferate Anina – Oraviţa s-a sinucis de ruşine!

Eseistul Anton Georgescu a conferenţiat, la sfârşitul săptămânii trecute, la „Clubul discuţiilor interesante”, de pe lângă Direcţia pentru Cultură Caraş-Severin, despre ruşine, prezentând textul cu titlul „Un sentiment dezirabil – ruşinea”. Reamintesc faptul că acest club, înfiinţat de către poetul Iacob Roman, consilier superior la Direcţia pentru Cultură, mai este cunoscut şi sub denumirea de „Clubul înţelepţilor”, aceasta fiind, de fapt, denumirea sub care a făcut oarecare carieră, fie datorită celor care l-au vorbit de bine, fie din cauza celor care l-au ironizat.

Continuare…

Mai derutat ca anul acesta, ca anul trecut şi de când sunt pe lume, nu am fost niciodată! Deruta vine de la vehemenţa cu care diferiţi oameni, indiferent de sex, profesie, apartenenţă politică şi religie, prieteni, cunoscuţi şi necunoscuţi, mă trag de mânecă să le spun cu cine ţin: cu Băsescu ori cu Antonescu şi Ponta? Continuare…

Cu mult timp înaintea declarării crizei, mulţi indivizi şi-au făcut un obicei din a reclama lipsa locurilor de muncă. Un amic patron mi se plânge de faptul că a dat nenumărate anunţuri de angajare pentru sudori şi lăcătuşi. Cei mai mulţi au venit cu o hârtie ce doar mai trebuia semnată şi ştampilată, conform căreia, firma nu are nevoie de ei. Aveau nevoie doar de ştampilarea unei noi perioade de prelungire a agoniei.

Continuare…

Trebuie să recunoaştem că alegerile locale din Caraş-Severin au venit pe fondul unei dispariţii aproape totale a opoziţiei. Maestrul de ceremonii al acestei situaţii, omul politic desăvârşit, contemporanul mândriei noastre de a-i fi contemporan, Sorin Frunzăverde. După ce s-a desprins de ruşinoasa colaborare cu opoziţia pedeleului lui Blaga, votând cu Boc preşedinte şi alegându-se prim-vicepreşedinte, Frunzăverde a mai dat o lovitură dreptei ineficiente şi caduce: s-a transferat la PNL, ca vicepreşedinte. Continuare…

Stau de vreo două zile şi mă minunez de cota la care a ajuns ipocrizia la români. Mai exact, la liderii politici ai României. Preşedintele Traian Băsescu, cel care mânuieşte dosarele adversarilor politici cu abilitatea unui cartofor al cărţilor de joc, l-a plesnit pe imberbul premier Victor Ponta, cu un plagiat. O acuzaţie la modă în societatea românească, pentru că din 1990 încoace, numai cine nu şi-a permis banii pe un viţel şi ceva răchie nu s-a aranjat de vreun doctorat. De ce o fi atât de tare plusul preşedintelui? Continuare…