Motto:

„Haideţi să vă spun ceva: în politică, dacă eşti canalie, nu e bine dar mai merge.
Dar dacă eşti prost, e de neiertat.”
Crin Antonescu

Sistemul mafiot – inspiraţie pentru partidele politice vs. sistemul politic – inspiraţie pentru mafie?

De fapt, sistemul politic din România nu este decât o variantă a sistemului mafiot. Culmea este că toţi cetăţenii ştiu asta, dar nu pot face nimic ca să-l schimbe. Trăim într-un cerc vicios. Pe de-o parte realizăm că sistemul e mafia însăşi, pe de altă parte, prin acţiunile noastre, ţinem în viaţă, hrănim şi întreţinem acest sistem mafiot care ne guvernează în mare parte existenţa. Am folosit „în mare parte” ca să nu generalizez absolut, pentru că mai sunt „mici insule” care nu sunt contaminate şi controlate din cauză că nu prezintă interes.

Continuare…

Prin natura meseriei, sunt obligat să-mi încep ziua cu revista presei. Imposibil să accesez toate publicaţiile, dat fiind numărul destul de mare al acestora, dar cred că pe cele mai importante, fie ele scrise, audio sau video reuşesc să le acopăr, graţie Internetului. Continuare…

Vine fonfăitul de ministru care se ocupă cu sănătatea şi ne spune că va trebui să plătim între cinci şi zece lei, pentru o zi de spitalizare. Aţi auzit o nemernicie mai mare de mai bine de 20 de ani? Probabil că da. Dar, aceasta este cea mai recent emisă de un membru al unui guvern struţo-cămilă. Şi de stânga şi de dreapta şi de buzunar. Nişte jigodii care nu mai ştiu cum să vopsească neputinţa administrativă crasă, prin tot felul de tâmpenii pe care aserviţii se grăbesc să le explice prostimii. Continuare…

Fiind primul meu text din acest an, mi-aş fi dorit ca rândurile de mai jos să debordeze de optimism. Ceea ce am văzut şi auzit însă, în perioada sărbătorilor de iarnă este departe de a-mi insufla o asemenea stare. Încerc să le notez pe cele ce-mi vin acum în minte. Prima ar fi că „regii” au făcut pofta poporului şi l-au trimis pe PDL, preferatul „satanei” Băsescu în băncile opoziţiei. Ura, a strigat poporul! Numai că, veştile bune au început să circule dinspre guvern înspre populaţie: gazele, electricitatea şi carburanţii se scumpesc; Continuare…

Înainte de sfîrşitul lumii, care între noi fie vorba, este o mare prostie, mi-aş dori să revăd cîteva capitole interesante din ultima perioadă a vieţii noastre, a românilor. Aş începe cu memorabila înscăunare a lui Cuza pe tron. Primul monarh al României, chiar neîntregite. Ce reţinem noi din scurta sa domnie? Două lucruri mi se par interesante. Primul, că încă de atunci, erau indivizi care umblau cu ocaua mică. Adică, erau hoţi. Atât de mulţi, încât însuşi suveranul se lupta cu ei? Sau, miliţienii de atunci erau în cârdăşie cu bandiţii şi trebuia chiar Majestatea sa să se lupte cu balaurul corupţiei din biata ţărişoară? Continuare…

Tot arsenalul electoral din ultimii ani îl putem regăsi, în toată splendoarea lui, şi acum, în campania pe care o traversăm, pentru alegerile parlamentare 2012. El nu avea cum să lipsească, evident, dar mă gândeam acum la pungile electorale pe care unii candidaţi le preferă, ca fiind foarte eficiente, în loc de lungi discursuri, deplasări costisitoare, show-uri, spaţii în mass-media, afişaj sau altele. Continuare…

Nu merg la vot pentru că nu vreau să legitimez niciun nemernic care va veni peste câteva luni să-mi spună că a fost nevoit să-mi taie veniturile sau să-mi impoziteze cu ceva lei în plus aceleaşi venituri, pentru prosperitatea patriei. Toate acestea, în timp ce parlamentarii se afundă în vile ce se bat cu cele ale marilor patroni din lumea liberă. Da, liberă, pentru că noi, mujicii de pe plantaţiile României, rămânem la stadiul de contribuitori la binele clicii politice ce se atârnă de votul popular din 9 decembrie. Vor trece şi peste acest amănunt şi vor veni să ne spună că trebuie să strângem cureaua. Continuare…

Suntem în plină campanie electorală pentru alegerile generale. Media este băgată în seamă peste poate. După preferinţe şi după simpatii declarate sau manifestate în timp. Povestea ce urmează s-a întâmplat cu o lună înaintea alegerilor europarlamentare. Mai exact, aproximativ (!) cu o săptămână înainte de debutul campaniei electorale ce ne-a procopsit cu EBA, Gigi şi Vadim în Parlamentul European. Şi veţi vedea că, poate nu întâmplător, în urma celor ce le veţi citi. Simple impresii de marketing electoral practicat de baştanii partidelor din teritoriu. În cazul de faţă, cu o excepţie. O vom aminti la timpul potrivit. Continuare…

Goana pentru înavuţire. Goana după arginţi. Goana după cât mai mult. Calci peste cadavre ca să-ţi îndestulezi traiul de pe pământ. O luptă continuă într-o lume nebună după îmbogăţire. Din vremuri îndepărtate, dacă e să dăm crezare povestirilor biblice, banul a trădat prietenii, a vândut iubiri şi a cumpărat teritorii. De când oamenii au renunţat la troc, inventând banul ca formă de schimb, arginţii au fost cei care au luat minţile multora dintre semeni. Banul le dă putere, le cumpără funcţii, îi face să intre în „lumea bună”. Continuare…

Mai puţin şi începe cavalcada nebuniei de campanie electorală pentru alegerea parlamentarilor. Din nou vom fi chemaţi să votăm. Pentru prosperitate, pentru continuitate, pentru schimbare, pentru binele naţiei, pentru ucigă-l toaca! Tot felul de îndemnuri transmise prostimii de către marii delapidatori ai neamului românesc. Cu toţii se proclamă deştepţii neamului, feţi frumoşi suiţi pe cai albi, dornici de a duce prăpădita asta de ţară pe culmile progresului. Continuare…