Ecologizarea politicii agricole a Europei

La 15 mai, miniştrii agriculturii au discutat unul dintre elementele-cheie ale reformei politicii agricole comune a UE – eforturile pentru încurajarea agricultorilor europeni în vederea adoptării unor practice mai favorabile mediului.

În centrul dezbaterii miniştrilor au fost trei măsuri principale de ecologizare propuse de Comisie:

• creşterea diversităţii culturilor;
• crearea şi menţinerea păşunilor permanente şi
• conservarea zonelor şi peisajelor naturale (de exemplu, retragerea din circuitul productiv a unui procent de 7 % din terenul agricol ca “zonă cu interes ecologic”).

Propunerea sugerează ca 30% din plăţile directe să fie rezervate fermelor care utilizează aceste practici. Fermele ecologice şi micii agricultori ar fi scutiţi de aceste cerinţe.

“Am constatat azi că există un nivel ridicat de ambiţie în materie de ecologizare”, a spus preşedintele reuniunii, ministrul danez al alimentaţiei, agriculturii şi pescuitului Mette Gjerskov. “Deşi dezbaterea este departe de a fi încheiată, aceasta a contribuit la avansarea situaţiei”, a spus ministrul.

Propunerile statelor membre

Dezbaterea a arătat că toate statele membre sprijină ideea ecologizării practicilor agricole, cu toate acestea, ele ar dori ca măsurile propuse să fie mai flexibile, să ţină seama de diferenţele din statele membre şi din regiuni şi să nu creeze sarcini administrative suplimentare.

În esenţă, sugestiile de modificări ale statelor membre ar putea fi împărţite în trei grupe:

1. Ar trebui ca un număr mai mare de zone să fie considerate “ecologice prin definiţie”. De exemplu, ar trebui ca această definiţie să se aplice nu doar terenurilor agricole cultivate ecologic, ci şi terenurilor cultivate conform unor diferite sisteme de ecocertificare aplicate de state membre sau deja cuprinse în măsuri de dezvoltare rurală destinate protejării mediului.
2. Pragul pentru fermele cărora li s-ar aplica cerinţa diversificării culturilor ar trebui să fie de minimum 10 hectare sau mai mult, şi nu de trei, aşa cum se propune în prezent. Obligaţia de a include trei culturi în această diversificare ar putea să ridice dificultăţi în unele ţări în care clima reduce numărul de varietăţi cultivate.
3. Cerinţa rezervării unui procent de 7% din terenul agricol ca “zonă de interes ecologic” ar trebui ajustată pentru ca un număr mai mare de zone să poată fi incluse şi cerinţele ar trebui aplicate mai curând unei regiuni decât unor ferme individuale. O reducere a pragului ar facilita punerea în aplicare a acestei măsuri.

Preşedinţia ţine seama de opiniile exprimate în dezbatere şi îşi va continua lucrările referitoare la propunere în cadrul grupurilor de experţi. Preşedinţia intenţionează să pregătească un raport intermediar privind reforma agricolă în vederea următoarei reuniuni a Consiliului, care va avea loc în iunie. Acest raport ar trebui să ajute următoarea Preşedinţie în organizarea discuţiilor viitoare.