NASA a lansat Parker Solar Probe într-o călătorie istorică pentru a „atinge” Soarele

Misiunea sondei Parker Solar Probe va revoluţiona înţelegerea noastră despre Soare, sigura stea accesibilă în prezent omenirii, ale cărei condiţiile schimbătoare se pot propaga în sistemul solar, afectând Pământul şi alte lumi. Parker Solar Probe va călători prin atmosfera Soarelui mai aproape de suprafaţă decât orice altă navă spaţială până acum, unde se va confrunta cu o temperatură extremă şi radiaţii intense, şi, în cele din urmă, va oferi omenirii primele observaţii culese din apropierea unei stele.

Sonda a fost lansată cu ajutorul rachetei Delta IV Heavy, una dintre cele mai puternice rachete disponibile în prezent. A treia treaptă a dat sondei impulsul suplimentar de care avea nevoie pentru a scăpa de gravitaţia Pământului, la o viteză suficient de mare pentru a fi plasată pe cursul spre Venus, unde va ajunge în octombrie şi, în cele din urmă, spre Soare.

Pentru a descifra unele mistere ale atmosferei solare, Parker Solar Probe trebuie să ajungă la o distanţă rezonabilă pentru culegerea de date. De aceea va folosi gravitaţia planetei Venus, în timpul a şapte zboruri în jurul acesteia, pentru deja clasica asistenţă gravitaţională (este nevoie de 55 de ori mai multă energie pentru un zbor spre Soare faţă de unul spre Marte), totul pe parcursul a şapte ani, pentru a-şi aduce treptat orbita mai aproape de Soare. Mai simplu spus, sonda robotizată va efectua şapte zboruri complete pe o orbită eliptică în jurul planetei Venus şi a Soarelui până când gravitaţia stelei o va plasa pe orbită circumsolară foarte apropiată şi implicit foarte periculoasă din cauza temperaturilor foarte ridicate şi bombardamentelor constante cu radiaţii. Prima trecere pe lângă Venus va pune Parker Solar Probe pe o orbită care va duce nava la aproximativ 24 milioane kilometri de Soare, trecând astfel prin atmosfera solară superioară cunoscută sub numele de Corona.

În continuare, de-a lungul misiunii sale de şapte ani, Parker Solar Probe va mai trece de şase ori lângă Venus şi va efectua 24 de treceri în apropierea Soarelui, fiecare mai apropiată de suprafaţă, ultimele trei survoluri la o distanţă de 6.11 milioane kilometri de suprafaţa stelei noastre (distanţa medie a Pământului la Soare este de 149 milioane kilometri), cu o viteză de 700.000 kilometri pe oră (suficient de repede pentru a călători de la Londra la Berlin în aproximativ trei secunde) stabilind recordul de viteză pentru un obiect făcut de omenire. Sonda încă deţinătoare a recordului de apropiere de Soare, Helios 2*, a trecut în 1976 la peste 43 de milioane kilometri distanţă de suprafaţa solară.

„Principale obiective ştiinţifice ale misiunii sunt de a urmări modul în care energia şi căldura se deplasează prin corona solară şi pentru a explora ceea ce accelerează vântul solar, precum şi particule energetice solare”, a declarat NASA.

„Parker Solar Probe va purta patru seturi de instrumente concepute pentru a studia câmpurile magnetice, particulele de plasmă şi energie şi imaginea vântului solar”, a adăugat sursa citată.

Pentru a zbura aşa aproape de soare este nevoie de un echipament unic, care poate rezista la căldură şi radiaţii imense.

„Pentru a efectua aceste cercetări fără precedent, nava spaţială şi instrumentele vor fi protejate de căldura soarelui cu un scut compozit de carbon de 11.43 cm grosime, care va trebui să reziste la temperaturile din exteriorul navei care ating aproape 1377 grade Celsius,” spune NASA. În interiorul navei temperatura va fi normală pentru o cameră obişnuită, pe Pământ.

În timpul misiunii sale de aproape şapte ani, nava spaţială va trimite date „acasă” pentru oamenii de ştiinţă de la Universitatea Johns Hopkins Applied Physics Laboratory din Maryland, care administrează misiunea pentru NASA.

Sonda este numită după astrofizicianul solar Eugene Parker, care a dezvoltat teoria spiralelor Parker, un câmp magnetic în formă de spirală generat de soare.

Este pentru prima dată în istoria NASA când agenţia spaţială americană a numit o navă spaţială după o persoană care este încă în viaţă în momentul lansării.

Un card de memorie montat pe o placă şi instalat sub antena navei spaţiale la 18 mai 2018 conţine fotografii ale lui Parker şi o copie a lucrării sale ştiinţifice din 1958 care postulează aspecte importante ale fizicii solare. Cardul conţine şi numele a peste 1.1 milioane de persoane (În martie 2018, NASA a invitat publicul să-şi trimită numele spre Soare la bordul primei misiuni a omenirii de a „atinge” o stea).

„Tot ce pot să spun este wow, începem!, am pornit în căutarea unor noi învăţături în următorii câţiva ani”, a spus Parker, în vârstă de 91 de ani.

Helios-A şi Helios-B (cunoscute şi ca Helios 1 şi Helios 2) sunt o pereche de sonde lansate pe orbită heliocentrică în scopul studierii proceselor solare. Un joint venture al agenţiei spaţiale DFVLR din Germania de Vest (70 la sută) şi NASA (30 la sută), sondele au fost lansate de la Cape Canaveral Air Force Station, Florida, la 10 decembrie 1974 şi, respectiv, 15 ianuarie 1976. Construite de contractorul principal Messerschmitt-Bolkow-Blohm, acestea au fost primele sonde spaţiale construite în afara Statelor Unite şi a Uniunii Sovietice care au părăsit orbita Pământului.

Sondele spaţiale Helios şi-au încheiat misiunile primare până la începutul anilor 1980 şi au continuat să trimită date până în 1985. Sondele nu mai sunt funcţionale şi au rămas pe orbite eliptice în jurul Soarelui.