Prima misiune spaţială a omenirii spre o stea

Cu toate că unele detalii minore ale misiunii revoluţionare au apărut la începutul acestui an, Nasa şi-a anunţat planurile de a zbura spre Soare în timpul unui eveniment live stream, care a avut loc la amfiteatrul Centrului de Cercetare William Eckhardt al Universităţii din Chicago şi difuzat pe NasaTV, în 31 mai.

Este vorba despre Parker Solar Probe, o misiune extraordinară şi istorică, care va explora atmosfera exterioară a Soarelui sau corona care se extinde în spaţiu.

Cunoscută iniţial ca Solar Probe Plus, NASA a redenumit nava spaţială ca sonda Parker Solar în onoarea astrofizicianului Eugene Parker, care a prezis existenţa vântului solar – fluxul de particule încărcate care curge constant dinspre soare – în 1958, într-un articol publicat în Jurnalul Astrofizic numit „Dinamica gazelor interplanetare şi a câmpurilor magnetice”. Parker a postulat că stelele, inclusiv Soarele nostru, „scapă” în mod constant energie, materie şi magnetism, ce se deplasează cu mare viteză, influenţând planetele şi spaţiul din întregul sistem solar.

Acest fenomen este acum cunoscut ca vânt solar şi a fost dovedită existenţa lui prin observaţie directă. Lucrarea lui Parker constituie baza pentru o mare parte din înţelegerea noastră despre cum interacţionează stelele cu lumile care le orbitează.

Ambiţioasa misiune Parker Solar Probe, care costă 1.5 miliarde de dolari, este planificată pentru lansarea de la Centrul Spaţial Kennedy din Florida, în timpul unei ferestre de 20 de zile care se deschide la 31 iulie 2018.

Pe parcursul a şapte ani, nava spaţială va efectua 24 de survoluri ale Soarelui, unele dintre acestea putând să o aducă la doar 6.2 milioane de kilometri de suprafaţa stelei, de şapte ori mai aproape decât oricare altă sondă care a ajuns vreodată aproape de steaua sistemului în care ne găsim, au spus oficialii NASA.

Mediul în această regiune este extrem: în timpul trecerilor sale cele mai apropiate, Parker Solar Probe, cu lungimea de 3 metri, va suporta temperaturi de până la 1.370 grade Celsius şi radiaţii solare de 475 de ori mai mari decât pe Pământ.

Sonda va fi echipată cu un scut de căldură – 2,3 metri diametru şi grosimea 11,4 centimetri – realizat din material compozit carbonic, care va permite ca cele patru instrumente ştiinţifice de la bord să funcţioneze la o temperatură apropiată de cea a camerei, aici, pe Pământ.

Parker Solar Probe va efectua o serie de măsurători cu acest echipament ştiinţific, cum ar fi intensitatea câmpurilor electrice şi magnetice ale soarelui, structura fotografică a soarelui şi studierea vântului solar.

Dacă totul merge conform planului, observaţiile vor ajuta oamenii de ştiinţă să găsească răspunsul la două vechi întrebări: Cum este accelerat vântul solar şi de ce atmosfera exterioară a soarelui, cunoscută sub numele de corona, este mult mai fierbinte decât suprafaţa solară (1,7 milioane de grade Celsius, comparativ cu 5.500 grade Celsius)?

Această din urma situaţie este asemănătoare cu cea în care apa ar curge în sus, Nu ar trebui să se întâmple, a declarat un cercetător implicat în misiune.

Răspunsurile la aceste întrebări pot fi obţinute numai prin măsurători in-situ ale regiunii în care sunt energizate unele dintre cele mai periculoase particule energetice solare. Mai mult decât atât, realizând măsurători directe şi in-situ, Parker Solar Probe va aduce o contribuţie fundamentală pentru capacitatea noastră de a caracteriza şi prognoza mediul de radiaţii în care vor opera viitorii exploratori spaţiali.

O misiune care să furnizeze aceste măsurători a fost pentru prima dată recomandată în 1958, la începutul epocii spaţiale, de către „Comitetul Simpson” al Academiei Naţionale de Ştiinţe din SUA. De atunci, NASA a condus mai multe studii despre posibile implementări ale unei misiuni cu o sonda solară şi această temă a rămas în fruntea diferitelor liste de priorităţi ale Academiei Naţionale şi ale NASA.