NASA doreşte să trimită submarine pe Titan

Agenţia spaţială studiază posibilitatea de a trimite submarine în spaţiu în jurul anului 2040. La recentul Simpozion organizat de Institutul pentru Concepte Avansate (Niac) al NASA 2015, desfăşurat în Cocoa Beach, Florida, oamenii de ştiinţă şi inginerii de la NASA au prezentat studiul “Submarin pe Titan faza I de proiectare conceptuală”, care prezintă o posibilă misiune pe cea mai mare lună a lui Saturn, Titan, unde un submersibil fără pilot ar putea explora mările de hidrocarburi lichide din zona polilor.

Între toate lunile Sistemului Solar, Titan este probabil cea mai ciudată. Mai mare decât planeta Mercur, este singura lună cu o atmosferă corespunzătoare proprie. În acest caz, o mare parte este compusă din azot şi metan, la o presiune o dată şi jumătate ca a Pământului, valoare remarcabilă atunci când luăm în considerare că are gravitaţia doar 0.14 g. Este şi foarte rece la minus 179 grade Celsius pe suprafaţă. În plus, Titan este unic în sistemul solar prin faptul că, între toate corpurile din afara Pământului este singurul acoperit cu lacuri lichide şi mări pe suprafaţa sa.

În urma zborurilor sondelor Voyager şi Cassini deasupra suprafeţei acestui corp şi sondei Huygens care a aterizat, a fost stabilit că există trei mari întinderi lichide în zonele polare pe Titan, compuse din metan şi etan într-o compoziţie similară cu cea a gazelor naturale lichefiate. Cea mai mare dintre acestea este Kraken Mare, descoperită de sonda Cassini în 2007. Ea se află în zona arctică, acoperind 400.000 de kilometri pătraţi, şi poate fi de 160 metri adâncime, deşi unele estimări ridică cifra dincolo de 300 metri. Are chiar maree din cauza “tragerii” exercitate de Saturn şi o linie a ţărmului complexă, elemente care sunt de interes special pentru oamenii de ştiinţă.

Conceptual, submarinul NASA se bazează pe experienţa acumulată din construcţia şi operaţiunile dronelor submersibile de pe Pământ. Cântărind aproximativ o tonă, foloseşte propulsie electrică convenţională modificată pentru a fi utilizată pe Titan pentru o misiune de 90 de zile în care să acopere 2.000 kilometrii în Kraken Mare.

NASA nu a spus prea multe despre obiectivele submarinului pe Titan, dar acestea, probabil, vor include studiul structurii şi compoziţiei Kraken Mare în ceea ce priveşte atât lichidul cât şi sedimentele sale. De asemenea, deoarece Titan are o supra-abundenţă de produse chimice organice, submarinul va fi însărcinat cu depistarea urmelor de compuşi prebiotici care ar putea da indicii cu privire la modul în care a început viaţa pe Pământ.

La sfârşitul lunii februarie, un motiv în plus pentru finanţarea proiectului a fost oferit, indirect, de cercetătorii de la Universitatea Cornell, care au publicat un studiu intrigant “Membrane alternative în lumi fără oxigen: Crearea unei azotosome”. Apa lichidă este o cerinţă pentru viaţa de pe Pământ. Dar în alte lumi, mult mai reci, viaţa ar putea exista dincolo de limitele chimiei organice pe bază de apă.

Ingineri chimişti şi astronomi de la Cornell au prezentat un şablon pentru viaţă, care ar putea prospera într-o lume dură, rece – specifică lui Titan. Un corp planetar cu mări, nu de apă, ci de metan lichid, satelitul ar putea avea celule libere de oxigen, pe bază de metan, care metabolizează, reproduc şi fac tot ce face viaţa pe Pământ.

Cei de la Cornell au teoretizat un tip de membrană celulară formată din mici compuşi de azot organic, care este capabilă să se formeze şi funcţioneze în metan lichid, la temperaturi criogenice. Membrana celulară a fost numită “azotosome” unde “azote” reprezintă azot în limba franceză, în timp ce “soma” este “corp” în limba greacă.

Folosind simulări moleculare, au demonstrat că aceste membrane, în solvent criogenic, au o elasticitate egală cu cea a bistraturilor lipidice în apă la temperatura camerei.

Următorul pas este de a testa modul în care aceste celule s-ar comporta în mediul metan – ceea ce ar putea fi analogul pentru reproducere şi metabolism în celule libere de oxigen, pe bază de metan.

Unul din participanţii la cercetare a declarat că aşteaptă cu nerăbdare perspectiva de a verifica aceste idei pe Titan, prin “trimiterea, într-o zi, a unei sonde care să plutească pe mările acestei luni uimitoare şi prelevarea directă de probe organice.” Alt coleg de cercetare a spus că a fost, în parte, inspirat de scriitorul Isaac Asimov, care a scris despre conceptul de viaţă pe bază de non-apă într-un eseu din 1962, “Not as We Know It”.