Sfârşitul misiunii Venus Express

După opt ani în care a studiat a doua planetă, dinspre Soare, din sistemul nostru solar, Venus Express Orbiter al ESA a început să oprească programele ştiinţifice obişnuite, în aşteptarea “plonjării” în atmosfera venusiană, fierbinte şi foarte acidă, cândva în următoarele două luni. Văzând o oportunitate pentru mai multe investigaţii, oamenii de ştiinţă sunt în faza de planificare a unei misiuni probabil sinucigaşe, în care vor încerca o manevră aerodinamică experimentală, care va scădea cel mai jos punct de pe orbita navei spaţiale la 130 km deasupra suprafeţei planetei.

“Am realizat şi anterior zboruri scurte în straturile superioare ale atmosferei subţiri la aproximativ 165 km, dar vrem să mergem mai adânc, la 130 km, poate chiar mai jos”, a spus într-o declaraţie managerul misiunii Venus Express, Patrick Martin.

“Doar prin efectuarea unor operaţiuni îndrăzneţe ca acestea poţi obţine perspective noi, nu numai cu privire la regiuni, de obicei, inaccesibile din atmosfera planetei, dar şi la modul în care nava spaţială şi componentele sale răspund la un astfel de mediu ostil”, a adăugat Martin.

Este o manevră riscantă, dar în acest moment nu sunt prea multe de pierdut. Nava va rămâne în curând fără combustibilul necesar pentru a-şi menţine orbita eliptică.

În cazul în care supravieţuieşte plonjării programate în această vară, Venus Express ar putea fi adusă înapoi până la o orbită mai înaltă pentru a efectua mai multe observaţii, cel puţin până când tot combustibilul este consumat.

Venus Express poartă şapte instrumente pentru un studiu complet al ionosferei, atmosferei şi suprafeţei lui Venus. A fost lansată pe 9 noiembrie 2005 de la cosmodromul Baikonur din Kazahstan cu o rachetă Soyuz-Fregat şi a ajuns la destinaţie în 11 aprilie 2006, unde a fost plasată pe orbită eliptică polară de 24 de ore, la 66.000 km deasupra polului sud venusian şi 250 km faţă de polul nord.

Pe parcursul acestor ani am aflat foarte mult despre atmosfera şi suprafaţa planetei.

De exemplu, Venus Express a reperat fulgere în norii din acid sulfuric ai planetei şi a stabilit că viteza vântului a crescut, în mod inexplicabil, de la 300 km/h la 400 km/h într-o perioadă de şase ani pământeşti.

Măsurători în infraroşu sugerează că Venus ar fi putut avea un sistem de plăci tectonice în trecut, precum şi un ocean de apă lichidă. Alte observaţii indică faptul că planeta a fost, probabil, vulcanic activă acum 2.5 milioane ani şi este posibil să fie în continuare.

“Venus Express ne-a învăţat cât de variabilă este planeta pe toate scările de timp şi, în plus, ne-a dat indicii cu privire la modul în care aceasta s-ar putea să se fi schimbat de la formarea ei, în urmă cu 4.6 miliarde ani”, a declarat unul din oamenii de ştiinţă implicaţi în proiect, Hakan Svedhem. “Aceste informaţii ne ajută să descifrăm cum Pământul şi Venus s-au dezvoltat în mod dramatic diferit, dar, de asemenea, am observat că există unele asemănări fundamentale”.

Pământul şi Venus sunt de aproximativ aceeaşi mărime şi s-au format aproximativ în acelaşi timp. Dar Venus este o lume mult mai ostilă decât a noastră, cu temperaturi de suprafaţă ce depăşesc 450 de grade Celsius şi o atmosferă super-densă compusă din gaze toxice.