Ce-i animă pe români?

Uneori mă bucur. Mă bucur când văd ce efervescenţi sunt cei care-şi apără drepturile, asta după mulţi ani de adormire. Mă bucur când văd că românii câştigă procesele cu statul la C.E.D.O., mă bucur când sunt în stradă la mitinguri şi demonstraţii, mă bucur că nu cedează presiunilor, că folosesc pârghii specifice democraţiei pentru drepturile lor. Chiar şi profesii care mai ieri erau docile, care erau arme în mâna statului, care erau statul însuşi, abuzul la propriu, azi sunt în stradă, azi sunt uneltele democraţiei. Aşa se vede partea plină a paharului. Recunosc că sunt plin de bucurie şi admiraţie.

Alteori mă întristez. Mă întristez când vad lumea în stradă ştiind că o fac doar pentru bani. Mă întristez când vad că la C.E.D.O. procesele nu sunt câştigate pentru apărarea principiilor şi drepturilor fundamentale, pentru apărarea democraţiei, totul se învârte în jurul banilor. Cei care ies în stradă şi fac grevă – aşijderea, doar pentru bani. Mă întristez când văd că pe oameni nu-i animă dreptatea, lupta pentru idei, pentru principii, când vad că democraţia n-are nimic sfânt şi devine doar un instrument: instrumentul esenţial pentru obţinerea banilor. Sunt tare trist.

Cu puţină vreme în urmă, au fost alegeri, românii au votat. Prea mulţi au votat pentru bani, prea puţini au votat pentru democraţie (de amar de vreme tot aşa merge!). O mare parte au votat pentru alţii. Adică au votat pentru bâte pe fundul altuia. Au câştigat banii şi bâtele. Între timp s-au mai schimbat beneficiarii. Bani primesc ceilalţi, iar bâte primesc cei care au votat pentru ele pe fundul altuia. Îmi cer scuze pentru realitatea prezentată astfel. Sigur că această schimbare produce nemulţumiri. Dar pe fond mereu s-a primit (s-a dat) ce s-a cerut.

Dacă românii erau în stradă în primul moment în care democraţia a fost atacată la temelie, dacă erau în stradă în momentul în care cineva, oricine ar fi acesta, a atentat – fără niciun scrupul, fără să viseze urât noaptea – la bunul simţ al stării de normalitate, la valorile şi principiile consacrate – altfel eram noi astăzi! Am trecut de la mineriade – via refuzul desemnării unui prim-ministru care avea în spate o majoritate parlamentară – la desemnarea unui prim-ministru plagiator. La alegeri, cu mic cu mare, de ce nu votăm în majoritate pentru democraţie, pentru scoaterea în afara jocului democratic a camarilelor politice, a inşilor care nu merită să conducă nici măcar un atelaj tras de doi măgari?

Acum aş putea să vă spun răutăcios: „aveţi ce-aţi ales”, dar alta-i esenţa. Vă întreb doar: „ce-i animă pe români”?

Vlada Vişatovici