E vorba de incultură?

Nicidecum! Ambasadorul Germaniei, Andreas Von Mettenheim, acum câteva zile, făcea comparaţie între situaţii politice similare, tratate diferit de la ţară la ţară, răspunzându-şi că ar avea cultura ceva cu faptul că în România sunt acceptate (promovate) tot felul de anomalii. La situaţii politice asemănătoare reacţia este diferită. Tocmai mi-am amintit şi de o declaraţie a unui politician local, de anvergură regional-naţional-europeană, care ne povestea cu exemple cât de corupţi şi asemănători cu ai noştri sunt politicienii europeni. Probabil că bietul ambasador ar fi tare mirat, bine că n-a aflat încă cum stau lucrurile prin Germania, el dacă-i plecat demult de acasă crede că toate sunt roz pe acolo. Între timp, după cum vedeţi, avem şarm când vorbim de europeni (sic!)… Demnitate!

De fapt, Domnul Ambasador, a apreciat doar că „există o diferenţă de cultură politică între cele două ţări”. Nu ne-a făcut inculţi. Toată Europa ştie că suntem experţi în dublu limbaj. Una spunem – alta facem, iar ce declarăm la Brussel – nu-i valabil în România etc. Şmecheria cu care ne mândrim de atâta amar de vreme, botezată „inteligenţă românească”, nu mai impresionează pe nimeni. Străinii ne cunosc chiar mai bine de cum ne cunoaştem „noi pe noi”! Ne ştiu deja ca pe calul breaz vândut pe post de vacă. Sigur că n-avem nicio vină cu vaca, n-am spus că am avea.

Tocmai când m-am hotărât să scriu, după declaraţiile maeştrilor: Crin Antonescu, Victor Ponta, Titus Corlăţean, Radu Stroe, a ieşit şi Traian Băsescu la declaraţii. Normal, a dorit să puncteze, după inepţiile celor de mai sus (de prea sus)! Doamne, câte pot spune! Mi-e greu să reiau ce au declarat. De la stomac. Îmi amintesc că acum ceva vreme, Băsescu era evitat de toţi politicienii de vârf ai Europei. Efectiv fugeau de el, la propriu. Considerau că se compromit dacă stau prea mult prin preajma lui. Acum constat cu tristeţe că s-a dovedit iar, pentru a nu ştiu câta oară, că la noi mereu „se poate şi mai rău”! Sigur, Băsescu este crescut la şcoala comunistă şi securistă, dar Crin Antonescu de pildă, la ce şcoală a fost crescut? La şcoli prestigioase, democrate, pro-occidentale, Şcoala Liberală, Şcoala Convenţiei Democrate etc. Astăzi discursul lui Băsescu, a fost cel de la „Şcoala Liberală şi Convenţia Democrată”, pe când Crin Antonescu se apropie de discursul securist de la „Vatra Românească” şi protocronist al „Academiei Ştefan Gheorghiu”. Aseară a încercat o revenire, dar nu-i mai vine costumul vechi şi ponosit al plăcii vechi de vinilin, discursul cu democraţia… Mă întreb uneori dacă profesorii lui Antonescu se mândresc sincer cu el?!

Am senzaţia că prin decizia de amânare a discuţiilor despre intrarea noastră în Schengen, am fost puşi în „standby”. Este un moment de respiro luat de Uniunea Europeană, ca să hotărască europenii ce vor face cu noi, cu România. În acest moment este mai uşor şi să ne pună la punct sau să ne dea afară. Dacă ne dau drumul în Schengen, deciziile sunt mai complicate în ce ne priveşte, de asta au închis uşa. Au adoptat o politică prudentă pentru că relaţiile cu noi nu pot fi bazate pe „gentleman agreement”.

Îşi poate face cineva o părere apropiată de realitate despre câţi români lucrează în Uniunea Europeană? Dar care este aportul bugetar al acestor concetăţeni, câţi din banii câştigaţi de ei în ţările Uniunii Europene ajung în visteria României, ne-a spus cineva? Statistica din România a publicat vreodată un studiu care să măsoare câţi trăiesc – în mod direct şi indirect – de pe urma celor care lucrează în străinătate? Ştim la ce sunt folosiţi banii atraşi la buget care vin din această sursă? Desigur nu! Dar vă pot aduce aminte că până când aceşti pribegi stăteau cu noi, salariile în România erau „de mizerie”?

Sper din tot sufletul ca europenii să ne iubească pe mai departe precum Hristos. Să ne iubească şi să muncească pentru „educarea păcătosului”, nu pentru pedepsirea lui. Doar pe spiritul european mă bazez, în el îmi stă nădejdea. În politica şi comportamentul compatrioţilor mei n-am nicio încredere şi nu sper nimic în ce-i priveşte.

P.S. Aveţi destulă fantezie să vă imaginaţi cum ar arăta România afară din Uniunea Europeană? Vă spun eu: ca Elveţia!

Vlada Vişatovici