Voyager 1 a pornit propulsoarele de rezervă pentru prima dată din 1980

Voyager 1, cea mai îndepărtată de Pământ şi cea mai rapidă navă spaţială a NASA, este singurul obiect realizat de oameni prezent în spaţiul interstelar, mediul între stele.

Lansată în 1977, nava se găseşte în prezent la 21 miliarde de kilometri de Pământ, de aproximativ 141 de ori distanţa dintre Pământ şi Soare. De fapt, a trecut dincolo de sistemul nostru solar în spaţiu interstelar. Cu toate acestea, încă putem comunica cu Voyager şi la această distanţă.

Recent, oamenii de ştiinţă şi inginerii echipei Voyager de la NASA au realizat ceva foarte special. De la sol, s-a transmis navei spaţiale comanda pentru pornirea unui set de patru propulsoare folosite la realizarea micilor corecţii ale poziţiei, test ce nu a mai fost efectuat în 37 de ani, pentru a determina capacitatea lor de a orienta nava spaţială folosind impulsuri de 10 milisecunde.

Nava spaţială, care zboară de zeci de ani, se bazează pe dispozitive mici numite propulsoare pentru a se orienta astfel încât să poată comunica cu Pământul. Aceste propulsoare declanşează impulsuri mici, care durează doar milisecunde, pentru a roti cu nava spaţială, astfel încât antena ei să fie îndreptată spre planeta noastră.

Voyager 1 nu şi-a folosit cele patru instrumente pentru efectuarea manevrelor de corectare a traiectoriei din noiembrie 1980, în timpul ultimului zbor planetar – o întâlnire epică cu Saturn. Dar membrii echipei le-au pornit din nou marţi (28 noiembrie), pentru a vedea dacă propulsoarele mai sunt în stare de funcţionare.

După trimiterea comenzilor, a durat 19 ore şi 35 de minute pentru ca semnalul să ajungă la Voyager. Apoi, echipa de control de pe Pământ a trebuit să aştepte încă 19 ore şi 35 de minute pentru a vedea dacă nava spaţială a răspuns. Spre satisfacţia generală, propulsoarele au funcţionat perfect.

În ultimele decenii, Voyager s-a bazat pe propulsoarele primare pentru a menţine nava spaţială orientată corespunzător, astfel încât să poată menţine o legătură constantă de comunicare cu Pământul. Dar aceşti propulsori de control al poziţiei s-au degradat în timp, necesitând tot mai multă energie de fiecare dată când au fost folosiţi.

„Cu ajutorul acestor propulsoare care sunt încă funcţionale după 37 de ani în care nu au fost utilizate, vom putea să extindem durata de viaţă a navei spaţiale Voyager 1 cu doi-trei ani”, a declarat directorul de proiect Voyager, Suzanne Dodd, de la Jet Propulsion Laboratory (JPL).

Voyager 1 şi geamăna sa, Voyager 2, au fost lansate în 1977, pentru a primul zbor spre planetele uriaşe ale sistemului solar – Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun. Nava spaţială a realizat acest obiectiv şi apoi a continuat să zboare. Voyager 2 este de aşteptat să ajungă în spaţiul interstelar în următorii câţiva ani, au declarat oficialii NASA.

Thomas Zurbuchen, administrator asociat al Direcţiei de Ştiinţă a NASA, a declarat: „Cred că puţine misiuni pot să egaleze vreodată realizările navelor spaţiale Voyager pe parcursul celor patru decenii de explorare ale acestora”.

„Ne-au arătat minunile necunoscute ale universului şi au inspirat cu adevărat omenirea să continue să exploreze sistemul nostru solar şi dincolo de el”.

În timpul celor 40 de ani de funcţionare, „Voyagerii” au stabilit mai multe recorduri. În 2012, Voyager 1 a devenit singura navă spaţială construită de om care a intrat în spaţiul interstelar iar Voyager 2 este singura navă spaţială care a survolat toate cele patru planete exterioare (giganţii de gheaţă) – Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun.

Întâlnirile lor planetare includ descoperirea primilor vulcani activi dincolo de Pământ – pe luna Io a lui Jupiter – şi atmosfera cea mai asemănătoare cu cea a Pământului în sistemul solar – pe Titan, luna lui Saturn.

Voyager 1 a trimis recent date către NASA potrivit cărora razele cosmice sunt de patru ori mai abundente în spaţiul interstelar decât în vecinătatea Pământului.

Aceasta sugerează că heliosfera, strat extern format din particule de energie ridicată emise de Soare, aflat în jurul sistemului nostru solar, poate acţiona ca un scut de protecţie împotriva radiaţiei cosmice.

Între timp, Voyager 2 este acum la 17 miliarde kilometri de Pământ, călătorind spre regiunea interstelară.

Locaţiile celor două nave spaţiale permit oamenilor de ştiinţă să compare două regiuni ale spaţiului în care heliosfera interacţionează cu mediul interstelar.

Odată ce Voyager 2 traversează şi ea mediul interstelar, oamenii de ştiinţă vor putea să compare datele măsurabile cu ajutorul instrumentelor de la bord din două locaţii diferite în acelaşi timp.