Un reşiţean participant la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia: PETRU BÂRNAU

La 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia s-a petrecut actul final al unirii cu Romania a tuturor tinuturilor locuite de romani.

Acolo s-a intrunit Adunarea nationala a celor 1228 de delegati care reprezentau intreaga suflare romaneasca din Transilvania si Banat. Un numar de 600 de delegati au fost alesi in circumscriptiile electorale iar 628 au fost desemnati de catre organizatii si asociatii culturale, profesionale, confesionale, economice si politice. Un numar de 18 delegati au reprezentat organizatiile social democrate din centrele industiale ale Banatului si Transilvaniei. Muncitorii uzinelor de fier resitene l-au desemnat sa-i reprezinte la Alba Iulia pe lacatusul de intretinere PETRU BÂRNAU, Acesta era un fiu al Resitei Montane nascut in 1886 pe strada Szechenyi (azi strada Castanilor nr.100) El din tinerete s-a implicat in miscarea sindicala dar si cea culturala desfasurata de catre romanii locuitori ai Resitei Montane; mai tarziu s-a inscris in Partidul Social Democrat.

Ca activist cultural este organizator al unor manifestari culturale care se desfasurau la Casina romana care era Caminul cultural al romanilor din Resita montana. Acest camin functiona in casa Cioran (azi strada Castanilor nr.4) si dispunea de o sala de spectacole cu ,,bina,, pe care se produceau coruri, echipe teatrale, echipe de dansuri chiar si cercul de opereta care a pus in scena Crai nou de C.Porumbescu. Petru Bârnau s-a implicat in lupta pentru mentinerea unei revendicari greu dobandite -ziua de munca de 10 ore, precum si pentru corecta gestionare a sistemului de protectie sociala realizat prin,, Lada frateasca,,

In timpul Primului razboi mondial muncitorii resiteni sunt,, mobilizati pe loc,, nu sunt trimisi pe front dar sunt nevoiti sa lucreze in conditii vitregi pentru productia de razboi. Petru Bârnau s-a aflat in fruntea sindicalistilor care duceau tratative cu patronii pentru imbunatatirea conditiilor de munca si de trai ale angajatilor si ale familiilor acestota.

La sfarsitul lunii octombrie 1918 razboiul mondial inceteaza monarhia hasburgica se prabuseste, imperiul se destrama.

In aceste conditii fruntasii romanilor din Transilvania si Banat se pregatesc pentru realizarea visului milenar al acestora Unirea cu Patria -mama. In fruntea comunitatilor romane se aflau conducatorii Partidului national roman si ai Partidului social democrat precum si erarhii bisericilor romane fratesti cea ortodoxa si cea greco catolica.

Demersurile romanilor pentru realizarea actului istoric sunt zadarnicite de forte straine ostile acestei idei si anume armata si oficialitatile maghiare care cautau sa-si conserve granitele dar si armata sarba care ocupa Banatul cu intentia de a-l alipii Rgatului Serbiei.

Impiedicarea unirii Banatului cu Tara este realizata si printr-un act perfid pus la cale de un grup de intelectuali liberali de stanga si social democrati care impreuna cu grup de ofiteri unguri au proclamat la Timisoara la 30 octombrie,, Republica Autunoma Banat,, care va fi condusa de avocatul social democrat Dr.Otto Roth. Conducatorii romanilor au sesizat ca acesta Republica urmarea de fapt evitarea despartirii Banatului de Ungaria si in replica formeaza la Budapesta, Consiliul National Central Roman,, din care au facut parte fruntasi ai P.N.R si ai P.S.D.

Legat de Republica de la Timisoara care a functionat pe hartie timp de 4 luni as vrea sa mentionez faptul ca in Resita zilelor noastre exista intelectuali care au o deosebita consideratie fata de aceasta experienta si sustin ca denumirea pietii centrale a Resitei montane, care a fost acordata la 1 ianuarie 1948, trebuie mentinuta cu orice pret -Piata Republicii- fiindca se referea la anul 1918. La fel sunt functionari in Primaria Resita care mentin vechea denumire a Parcului Crucii din Stavila -parcul Bernard Andrei (fost coleg de arme cu Iosif Ranghet, Filimon Sarbu si Stefan Gheorghiu)

Revenind la Petru Bârnau trebuie spus ca el facand parte din cei 1228 de delegati ai romanilor din Transilvania si Banat a participat in sala Cazinoului militar din Alba Iulia la lucrarile Adunarii Nationale care a aprobat in unanimitate Unirea celor doua provincii cu Romania in aclamatiile celor peste 100000 de romani entuziasti care au animat cetatea Alba Iulia.

Pe data de 1 decembrie 1918 au fost alesi si membrii Marelui Sfat National (primul Parlament al Transilvaniei si Banatului) in numar de 212. Din acest Sfat a facut parte si PETRU BÂRNAU alaturi de Vasile Goldis, Iuliu Maniu, Stefan Ciceo Pop, Miron Cristea, Ion Vidu si altii.

Pe data de 2 decembrie 1918 Marele Sfat National a ales membrii Consiliului Dirigent (15 la numar dintre care 2 social democrati) Acesta reprezenta,, Guvernul provizoriu, al Transilvaniei si Banatului, era condus de catre dr Iuliu Maniu si a avut misiunea sa realizeze tranzitia spre noua structura statala creata-Romania Mare, sub toate aspectele -administrativ, juridic, monetar, economic.

Acest guvern si-a incetat activitatea in 1920 dupa incheierea Pacii de la Trianon care a consfiintit noile granite statale.

Aceste noi granite pentru Banat au insemnat impartirea provinciei in 3 fractiuni:19000 kmp au intrat in posesia Romaniei, 9200 kmp au intrat in posesia Serbiei si 258 kmp au revenit Ungariei. Dupa anul 1919 in noua conjunctura politica muncitorimea resiteana isi extinde si amplifica activitatea sindicala si de partid; creste numarul de sindicalisti la 3500, acestia fiind afiliati la Sindicatul metalurgistilor din Romania. Organizatia locala social – democrata adera la Centrala de la Bucuresti. Se intensifica activitatile culturale si sportive ale muncitorilor resiteni urmare a trecerii la ziua de lucru de 8 ore.

Noii primari ai Resitei sunt G.Pocrean si apoi E.Crenianu.Petru Barnau este mereu ales consilier local din partea P.S.D .

In anul 1921 Petru Barnau este ales presedintele Asociatiei profesionale a muncitorilor fierari, metalurgistisi si chimisti la nivel de tara.

La Bucuresti se infiinteaza Uniunea Generala a Sindicatelor din Romania care reuneste toate ramurile sindicale adica si cea condusa de Petru Bârnau precum si cea condusa de almajanul Eftimie Gherman care conducea Uniunea minierilor din Romania: acesta era deputat social democrat in Parlamentul tarii.

In anul 1922, Petru Barnau, cunoscut pentru preocuparile sale culturale se inscrie in grupul celor 44 de sindicalisti social democrati care pun bazele,, Societatii pe actiuni pentru infiintarea Casei Muncitoresti,,

Cred ca este momentul sa amintim faptul ca in Resita populatia a imbratisat doua orientari politice principale. Locuitorii Resitei romane, plugari la origine au simpatizat cu Partidul National Roman si au reusit sa trimita in Parlamentul Romaniei pe preotul ortodox Vida (bunicul cunoscutului compozitor contemporan Doru Popovici).

Muncitorii din Resita montana si familiile lor au avut din totdeauna simpatii social democrate. La alegerile locale ei au reusit sa formeze majoritatea in Consiliul local iar la alegerile generale voturile lor l-au ajutat pe Eftimie Gherman sa ocupe mai multe mandate parlamentare.

Cele doua Comunitati au avut viziuni apropiate in privinta realizarii Marei Uniri. Nu aceeasi armonie a existat in anul 1848 cand cele doua cartiere ale urbei au luptat in tabere diferite. Atunci plugarii din Resita romana au fost de parte Imparatului iar muncitorii au aderat la ideile revolutionare ale lui Kossuth Lajos. Trebuie reamintit faptul ca in anul 1848 la Resita a avut loc o revolutie autentica. Atunci muncitorii uzinelor de fier au tras asupra trupelor imperiale cu tunurile fabricate de catre ei .Legat de aceste tunuri merita mentionata o intamplare petrecuta recent la Timisoara- in luna noiembrie a.c. in Bastionul Terezia din centrul orasului a fost amplasata o replica a tunului folosit in luptele de la 1848, acesta a fost fabricat le Resita. Ma gandesc ca ar fi firesc ca in Piata centrala a orasului nostru sa fie construit un piedestal pe care sa fie instalate trei tipuri de tunuri fabricate la Resita- modelul 1848;modelul 1938 si modelul 1998 .Cand trec prin garile CFR -Timisoara, Arad, Oradea.Jimbolia remarc cu uimire ca pe peroanele acestora sunt instalate la loc de cinste locomotive cu aburi fabricate la Resita. Din nou ma intreb de ce nu procedam la fel, suntem total indreptatiti si mai mult, Muzeul locomotivelor cu aburi din oras a inceput sa-si piarda din farmec .

Revenind la orientarile politice ale resitenilor trebuie reamintit faptul ca cele doua partide majore din oras au detinut suprematia pana in anul 1927 cand s-a constituit o organizatie a Patidului liberal prin stradania noului director al Uzinelor de fier ing.Agripa Popescu sosit de la Bucuresti.

In anul 1936 se finalizeaza proiectul lansat cu 14 ani in urma de grupul din care facea parte si Petru Barnau- se inaugureaza sala de spectacole a Casei muncitoresti o constructie ultramoderna cu 888 de locuri .Este momentul sa prezentam un adevar putin cunoscut si anume Casa Muncitoreasca a modificat intreaga viata sociala a orasului ;pana la edificarea acestei sali de spectacole si cinematograf centrul civic al urbei era situat in piata din fata bisericii romano catolice.

In aceea zona se gaseau cele mai mai importante edificii din oras-Primaria, Pretura, Casa Seuchenstein, Casa Ortmayer, Cladirea Cadrelor U.D.R. Sanatoriul dr. Ignea. Interesul pentru acest perimetru a disparut brusc dupa inceperea activitatii salii Casei Muncitoresti, acolo s-a mutat centrul orasului si mai ale “Corsoul” Ma gandesc ca Petru Barnau si camarazii lui s-ar intrista cumplit sa vada cum arata azi vechiul centru si vechiul Corso.

In anii premargatori razboiului mondial dar mai ales in timpul conflagratiei (cand uzina a avut statut de unitate militara)activitatea sindicala s-a desfasurat cu dificultate la fel si cea a P.S.D. Cu toate acestea Petru Barnau a fost ales viceprimar al orasului in anul 1943 iar in anul 1946 a ajuns sa fie ales primar al Resitei.

In coditiile vitregi din anii postbelici social democartii resiteni se straduiau sa-si mentina verticalitatea. O fac si cu prilejul desfasurarii Congresului Unificarii Partidului Comunist cu Partidul Social Democrat (1948). Atunci delegatii social democrati din Banatul Montan nu voteaza pentru unificare, urmand linia aripei Titel Petrescu a P.S.D. Aceasta pozitie intranxigenta va fi aspru sanctionata de catre conducatorii noului Partid Muncitoresc Roman rezultat din unificare.

Toti delegatii din judetul nostru sunt condamnati pentru tradare la 25 de ani munca silnica .

Acestia erau: Mustetiu, Hromadka, Jula, Cercega, Farcasescu, Gherman si Petru Barnau care avea atunci 62 de ani. Singurul Eftimie Gherman deputat P.S.D mai bine informat a reusit sa treaca granita spre Ungaria si apoi spre Austria cu cateva ore inainte de inceperea arestarilor .

Cei 6 in urma unui proces formal au fost incarcerati la Aiud acolo petrecand 8 ani de puscarie. Si in acele conditii grupul celor 6 a impus respect in randul detinutilor politici, fapt confirmat de un camarad de al lor PNT -ist care a petrecut in detentie 16 ani si mi-a facut aceasta marturisire in 1980

Eftimie Gherman stabilit in Occident duce o viata activa participa la actiunile social -democratiei internationale se implica in demersurile diasporei romane, editeaza ziare si se preocupa de soarta camarazilor sai din tara, incarcerati. El reuseste sa obtina sprijinul unor parlamentari laburisti din Marea Britanie care intervin pe langa comunistii sovietici si cei romani pentru gratierea grupului celor 6 social democrati din Banatul Montan. In toamna anului 1956 acestia sunt eliberati scapand de pedeapsa grea de 25 de ani si nefiind nevoiti sa astepte anul 1964 cand toti detinutii politici din Romania au fost eliberati .

In luna decembrie 1956 laburistii trimit la Resita o delegatie care sa se convinga ca cei 6 au fost eliberati si au ajuns la casele lor.

Eftimie Gherman se repatriaza in anul 1972, se stabileste in Valea Almajului si isi petrece ultimii ani din viata alaturi de familie.

Petru Barnau are 70 de ani la eliberarea din detentie se stabileste in casa batraneasca si isi traieste ultimii ani de viata fiind ingrijit de fiica cea mai mare Livia avocat Savescu. Pleaca la Domnul in anul 1967. Mi-l amintesc pe acest om deosebit din anii de dupa eliberare cand facea plimbari zilnice pana in centrul orasului imbracat impecabil si comunicand cu toti vecinii in cele trei limbi folosite in cartier. Apreciind spiritul de sacrificiu al social-democratilor resiteni ma gandesc cu mahnire la gestul facut de urmasii lor care cu mare usurinta au acceptat ca partidul lor istoric sa fie absorbit si sa dispara.

O personalitate complexa, remarcabila precum a fost PETRU BÂRNAU ar trebui sa ramana in constiinta contemporanilor ca un reper iar autoritatile locale s-ar cuveni sa-i cinsteasca memoria atribuind numele sau nei strazi sau chiar Casei de cultura care atunci cand va devenii municipala ar putea sa-l asume; poate ca atunci cand se va materializa proiectul unei alei a personalitatilor resitene sa-si gaseasca locul meritat.

Inchei aceste randuri cu gandul la adevaratii barbati pe care Banatul Montan i-a avut candva si spun:

O TEMPORA…….O MORES.

L.STIR