Fantoma metalică ce cutreieră Europa

Anumite falsuri istorice au o persistenţă demnă de cauze mai bune. Se aseamănă atunci cu unele zvonuri proaste, practicate cu elan mai ales prin campaniile electorale. Am primit un protest al unui tehnician, care a lucrat câteva decenii în industria reşiţeană, faţă de susţinerea „fabricării turnului Eiffel la Reşiţa”. Este o marotă protocronistă – s-a mai discutat, nu-i o noutate – nesusţinută de nici un (!) document oficial sau altă dovadă, în peste un secol de când există chestiunea. Ea a apărut pe negândite şi într-o revistă de ţinută respectabilă. Articolaşul se încheie triumfător „Pe fiecare piesă de metal ce compune turnul Eiffel scrie: Made in Reschitza – Roumanie”. Însăşi mixtura anglo-germano-franceză a „inscripţiei” e cel puţin suspectă. Mais… passons, să trecem, cum zice parizianul. La trei săptămâni după expedierea scrisorii prin Poşta română, interlocutorul nostru se poate adresa unei alte publicaţii, spre a-şi face cunoscut protestul. Ca urmare, iată scrisoarea.

R. 23 martie 2016

Stimată Redacţie [formula AS],

Revista Formula AS are un rol greu de cuantificat în modelarea conştiinţei publice, nu numai a cititorilor săi fideli. Discernământul social-politic şi patriotismul autentic, elevarea spirituală, sensibilitatea sufletească etc. ale românilor au încă multe de recuperat şi reperele oferite de coloanele formulei AS indică „Nordul”, ajută, încurajează şi dau speranţe, de care atâta e nevoie. Mulţumim!

Iată însă că şi „la case bune” se strecoară câte un derapaj, după cum se vede în nr. 1208 (11)/ martie 2016, pg. 29 dreapta. Cu toată dragostea şi respectul şi cu toată dragostea pentru legende, ce-i fals e fals. Bine că articolul e… nesemnat, semn că a intrat cumva… pe sub mână. Cercetările colegului ing. Dan Perianu în arhivele uzinelor reşiţene sunt temeinice, iar „patriotismul local” al d-sale este deasupra oricărui dubiu, aspecte care rezultă din toate cărţile şi articolele pe care le-a publicat. Acceptarea unui neadevăr îi este însă în orice caz străină. El a combătut şi în numeroase ieşiri în presă „legenda” protocronistă legată de la Tour Eiffel, până la a fi excedat de o asemenea cramponare a fanteziei jurnalistice şi nu numai (chiar culturale – n. red.). Ca urmare, mi-am permis să intervin şi cer iertare dacă mi-am depăşit condiţia, lezând vreo sensibilitate. Anexez o pagină din cartea sa Istoria uzinelor din Reşiţa [1771-1996] (Ed. Timpul, Reşiţa 1996), cu referire la subiectul aflat în… litigiu. (pg. 57 – n. red.).

Totuşi, încă o n.b.: au temps de la Tour Eiffel (avant 1890), oraşul nostru se scria Resicza, având el capitala zonală la… Budapesta. Deci inscripţia dată în pg. 29 menţionată, o fi fost trecută „pe fiecare piesă de metal…” cu pixul, după vreo 3 decenii, căci Roumanie începea cu cca. 100 km mai la răsărit pe-atunci…

Snoava în discuţie are deja vreo 2 decenii, producând inclusiv un filmuleţ tv de 20 minute, foarte frumos, dar fără nici una bucată imagine-document; doar cadre generale, cu încărcătură estetică. O fi fotografiatul interzis la turnul Eiffel?

Motivaţia construcţiei lui era industria franceză în plin elan [în epocă], la concurenţă cu cea germană, în special. Ce să caute acolo un import din Austro-Ungaria, din cealaltă margine a Europei, când transporturile erau relativ scumpe?! N.b.2: La Tour Eiffel are cca. 7000 tone; numai niturile cu care este asamblat(ă), după regulile inginereşti, trebuie să tragă 70.000 kg, adică un trenuleţ cu 7 vagoane, pe rarele căi ferate, pe care circulau locomotivele făcute la Reşiţa, după model vienez sau englezesc… (N. red. – Ca o concesie faţă de… adevăr, unii zvonişti admit că turnul n-a fost făcut la Reşiţa, dar totuşi niturile s-au fabricat aici: „Iacă, au luat şi ei, nişte lăzi, acolo”!).

Vă mulţumesc pentru răbdarea de a fi citit până aici scrisoarea şi vă asigur de ataşamentul sincer faţă de prestaţia jurnalistică şi de conş-tiinţă a revistei Dumneavoastră. Vă urez împliniri şi toate cele bune,

Al Dv. cititor, ing. Anton Georgescu (ss)
Reşiţa

Anexă: 1 filă (xerox).

Către: Redacţia „formula AS”
Str. (…) BUCUREŞTI

Din discuţii particulare aflăm că elemente ale legendei noastre apăruseră încă de la jumătatea secolului trecut, bunicul învăţător spunea fetiţei despre performanţe industriale reşiţene, multe din ele reale. Combinaţia de adevăr şi legendă este reţeta de succes a acesteia, numai că adesea promovarea ei are dedesubturi nu tocmai nevinovate. Politicienii mai cu seamă ne pot da lecţii în aceste privinţe. Iar arhivele rămân sursa principală de documentare, ceea ce demonstrează cercetătorul nostru, menţionat şi în scrisoare.