ExoMars a pornit către Planeta Roşie

Agenţia Spaţială Europeană (ESA) a lansat spre Marte misiunea ExoMars 2016. În parteneriat cu Agenţia Spaţială Federală din Rusia, aceasta este prima misiune ESA cu obiectivul planeta roşie, după Beagle-2, în 2003.

Cunoscută sub numele de ExoMars (exobiologie şi Marte), ea va determina dacă există compuşi gazoşi în atmosfera planetei care pot indica existenţa vieţii. Lansarea desfăşurată cu succes în 14 martie, reprezintă startul primei faze (ExoMars 2016) dintr-o misiune în două etape, care urmează să se încheie la începutul anilor 2020. Cea de a doua parte a misiunii, ExoMars 2018, începe peste doi ani.

Proiectul a fost discutat pentru prima dată în 2005, dar datele misiunii au fost convenite în mod oficial doar în 2009.

În căutarea vieţii

Ideea generală a proiectului este de a examina atmosfera de pe Marte. Mai precis, oamenii de ştiinţă intenţionează să investigheze dacă Marte are urme de metan în atmosferă.

Metanul se descompune repede în lumina soarelui, procesul durează doar câteva sute de ani, aşa că, dacă este identificat în atmosferă, cercetătorii vor şti că provine de la “ceva” relativ recent. Acel “ceva” ar putea fi vulcani sau microorganisme vii.

“Investigaţiile efectuate cu observatoarele din spaţiu şi de pe Pământ au demonstrat prezenţa unor mici cantităţi de metan în atmosfera marţiană, care variază în funcţie de locaţie şi de timp”, potrivit ESA.

“Din moment ce metanul are durată scurtă de viaţă pe scara de timp geologică, prezenţa sa presupune existenţa unei surse active, curente, de metan. Nu este clar, totuşi, dacă natura acestei surse este biologică sau chimică.”

Misiunea va folosi un satelit pentru detectare – Trace Gas Orbiter (TGO) – conceput pentru a analiza atmosfera lui Marte. Acesta va orbita la aproximativ 400 km deasupra suprafeţei Planetei Roşii şi va determina compoziţia atmosferei, transmiţând datele finale pe Pământ.

TGO va spune, de asemenea, oamenilor de ştiinţă dacă dioxidul de sulf este prezent în atmosferă. Aceasta reprezintă cheia pentru descoperirea sursei de metan. Existenţa dioxidului de sulf implică faptul că metanul provine dintr-o sursă chimică – cum ar fi vulcanii. De asemenea, un indiciu al prezenţei izotopului de carbon-12 va implica faptul că metanul a provenit din ceva viu – la fel ca şi aici, pe Pământ.

Indiferent de rezultate, importanţa deosebită a misiunii constă în faptul că ea va stabilii fapte, singura bază solidă pentru fiecare pas în cunoaştere.

Roverul ExoMars

Trace Gas Orbiter va ajuta, de asemenea, astrobiologii să pregătească setările finale pentru roverul ExoMars în următorii doi ani. Acest robot are şase picioare şi poate călători pe suprafaţa planetei în căutarea vieţii.

Încercările anterioare de aterizare pe Marte au avut rezultate mixte. De exemplu, sonda Beagle-2 a fost trimisă pe Marte în 2003, dar nu a răspuns când oamenii de ştiinţă au încercat să comunice cu ea.

De aceea, astronomi de la ESA vor efectua un test practic de aterizare. TGO va lansa Schiaparelli – un modul demonstrativ de intrare, coborâre şi aterizare (EDM) – la 16 octombrie 2016.

EDM conţine senzori pentru a evalua performanţa modulului la coborârea pe planetă şi senzori suplimentari pentru a studia mediul de la locul de aterizare. Ar putea deveni primul modul non-NASA plasat pe suprafaţa lui Marte.

Cu toate că TGO a plecat în spaţiu la jumătatea lunii martie, acesta nu va începe să transmită rezultate pe Pământ, până în decembrie 2017. Deplasându-se cu o viteză foarte mare, va avea nevoie de aproape 12 luni pentru a încetini suficient încât să evite ciocnirea cu suprafaţa lui Marte, plasarea pe orbită stabilă şi, implicit, începerea expedierii pachetelor de date. Datele primite vor sunt vitale pentru punerea la punct a detaliilor fazei a doua, programată în 2018.