Dispariţia finală a banchizei de gheaţă Larsen B

Un nou studiu al NASA arată că ultima secţiune rămasă din banchiza Larsen B, situată în Antarctica, care s-a rupt parţial în partea de nord şi centrală în 2002, se află într-un proces rapid de slăbire şi este posibil ca ea să se dezintegreze complet înainte de sfârşitul deceniului.

O echipă condusă de Ala Khazendar de la NASA Jet Propulsion Laboratory din Pasadena, California, a constatat că rămăşiţa banchizei se topeşte mai repede, devenind din ce în ce mai fragmentată, dezvoltând largi fisuri în proces. De asemenea, suprafaţa gheţarilor din partea care a rezistat în sud, s-a micşorat mai rapid, cu 15 până la 20 de metri, în perioada 2002-2011.

“Acestea sunt semne care avertizează că urmează dezintegrarea Larsen B”, a spus Khazendar. “Deşi este fascinant din punct de vedere ştiinţific să ai un loc în primul rând pentru a vedea cum banchiza de gheaţă devine instabilă şi se rupe, este o veste proastă pentru planetă noastră. Aceasta a existat timp de cel puţin 10.000 de ani iar în curând va fi istorie”.

Banchizele de gheaţă sunt “paznicii” gheţarilor care se deplasează din Antarctica spre ocean. Fără ele, gheaţa intră în ocean mai repede şi accelerează ritmul de creştere al nivelului mării la nivel global. Acest studiu, primul cuprinzător cu privire la sănătatea Larsen B, a fost publicat online în revista Earth and Planetary Science Letters.

Echipa lui Khazendar a folosit datele furnizate de aeronavele participe la NASA Operaţiunea IceBridge, o campanie multianuală de studiu, care furnizează anual documentaţie fără precedent privind starea gheţarilor din Antarctica, banchizelor şi stratului de gheaţă.

Khazendar şi-a fundamentat estimarea privind durata de viaţă rămasă pe baza unui scenariu probabil, potrivit căruia o ruptură uriaşă care s-a format în banchiză la doar 12 kilometri de linia ţărmului se va propaga în cele din urmă pe întreaga lungime. Rămăşiţele plutitoare se vor sparge în sute de aisberguri, care vor pluti în derivă, iar gheţarii vor avea calea neîngrădită către mare.

Situată pe coasta Peninsulei Antarctica, cea ce a rămas din Larsen B după 2002 are o suprafaţă de aproximativ 1.600 de kilometri pătraţi şi aproxima-tiv 500 metri grosime, în zona sa cea mai înaltă.

“Acest studiu al gheţarilor din Peninsula Antarctica oferă o perspectivă cu privire la modul în care banchizele de gheaţă situate în sud, alcătuite din cantităţi mult mai mari de gheaţă, vor reacţiona la un climat mai cald”, a declarat Eric Rignot, un coautor al lucrării.