Studiu NASA propune dirijabile, oraşe plutitoare deasupra norilor lui Venus

A fost general acceptat, de zeci de ani, că Marte este următorul loc logic pentru explorare cu echipaj uman. Marte, cu siguranţă, pare să ofere cea mai apropiată versiune a mediului Pământului faţă de orice alt loc din sistemul solar şi este mai aproape de Pământ decât orice planetă, cu excepţia lui Venus. Dar explorarea lui Venus a fost întotdeauna o provocare enormă: la suprafaţa planetei condiţiile sunt extreme, cu 92 de atmosfere presiune şi temperaturi de aproape 500 grade Celsius.

Suprafaţa lui Venus nu poate fi un loc în care să lucreze oameni. Dale Arney şi Chris Jones, de la Departamentul Analiza Misiunilor Spaţiale al Direcţiei Analiză şi Concepte de la NASA au pornit de la altă abordare: dacă am ignora suprafaţa şi am rămâne în nori (la propriu). Poate oamenii ar putea opera în atmosfera superioară a lui Venus într-un dirijabil alimentat cu energie solară. Arney şi Jones consideră că are mai mult sens să mergem la Venus înainte de a trimite oameni pe Marte.

Pentru a pune misiunea NASA High Altitude Venus Operational Concept (HAVOC) în context, aceasta porneşte de la explorarea atmosferei lui Venus în loc de a explora suprafaţa.

La 50 km deasupra suprafeţei sale, Venus oferă o presiune de o atmosferă şi gravitate numai uşor mai scăzută decât Pământul. Marte, în comparaţie, are la suprafaţă presiune atmosferică mai puţin de o sutime faţă de Pământ iar gravitaţia doar o treime faţă de cea normală planetei noastre. Temperatura la 50 km deasupra Venus este în jur de 75 grade Celsius, cu doar 17 grade mai ridicată decât cea mai mare temperatura înregistrată pe Pământ.

Ce e mai important, în special în raport cu Marte, este cantitatea de energie solară disponibilă pe Venus şi protecţia pe care Venus o are faţă de radiaţii. Cantitatea de radiaţii la care un astronaut poate fi expus în atmosfera lui Venus ar fi “aproximativ la fel ca şi în cazul în care ar fi în Canada”, spune Arney. Pe Marte, astronauţii neecranaţi ar fi expuşi la aproximativ 0,67 milisievert pe zi, de 40 de ori mai mult ca pe Pământ, şi ar trebui, probabil, să-şi îngroape habitatele la câţiva metri sub suprafaţă pentru a minimiza expunerea. În ceea ce priveşte energia solară, apropierea de soare oferă lui Venus cu 40 la sută mai mult decât pe Pământ şi cu 240 la sută mai mult decât pe Marte. Toate aceste numere puse împreună, subliniază Jones, arată că atmosfera superioară a lui Venus este “probabil mediul cel mai asemănător Pământului, aflat în spaţiul apropiat”.

Este de asemenea important de remarcat faptul că Venus este semnificativ mai aproape de Pământ decât Marte.

HAVOC cuprinde o serie de misiuni, care vor începe prin trimiterea unui robot în atmosfera de pe Venus pentru măsurători iniţiale. Această fază ar fi urmată de o misiune cu echipaj pe orbita lui Venus pe o durată de 30 zile, iar apoi o misiune care include un sejur atmosferic de 30 de zile. Misiunile ulterioare ar avea un echipaj de două persoane care vor petrece un an în atmosferă şi, în cele din urmă, ar fi o prezenţă permanentă a omului acolo într-un oraş plutitor deasupra norilor.

Caracteristica definitorie a acestor misiuni este vehiculul care va face explorarea atmosferică: un dirijabil alimentat cu energie solară umplut cu heliu. Versiunea robotică ar fi 31 de metri lungime, în timp ce versiunea cu echipaj ar fi de aproape 130 de metri lungime, sau de două ori de mărimea unui Boeing 747. Partea de sus a dirijabilului ar fi acoperită cu mai mult de 1.000 de metri pătraţi de panouri solare, cu un habitat mic şi vehiculul de urcare pe care astronauţii l-ar folosi pentru a reveni pe orbita lui Venus, şi acasă.