Rosetta va plasa landerul Philae pe suprafaţa unei comete în 12 noiembrie

Misiunea Rosetta a ESA va plasa landerul său, Philae, pe suprafaţa cometei 67P/Churyumov-Gerasimenko (67P/CG) în 12 noiembrie.

Site-ul de aterizare pentru Philae, cunoscut în prezent ca site-J, este situat pe cel mai mic dintre cei doi “lobi” ai cometei, cu un site de rezervă pe lobul mai mare. Locurile au fost selectate pe parcursul celor şase săptămâni după ce modulul Rosetta a ajuns la cometă, pe 6 august, în urma călătoriei sale de 10 de ani prin Sistemul Solar. Acum se află pe o orbită de 14 zile, în planuri diferite, la 30 de kilometri de 67P/CG.

În această perioadă, a fost efectuată o analiză ştiinţifică fără precedent a cometei, un fragment din istoria de 4.6 miliarde de ani a Sistemului Solar.

Principalul obiectiv până în prezent a fost de a studia 67P/Churyumov-Gerasimenko, în scopul de a pregăti prima încercare din istorie de aterizare pe o cometă.

Site-ul J a fost ales din cinci locaţii posibile ca locul de aterizare principal, deoarece majoritatea terenului, într-un perimetru de un kilometru pătrat, are pante mai mici de 30 grade faţă de verticala locală şi pentru că există relativ puţini bolovani de mari dimensiuni. Zona primeşte, de asemenea, lumină suficientă pentru a reîncărca bateriile lui Philae, permiţând-ui să continue operaţiunile ştiinţifice pe suprafaţă, dincolo de faza iniţială, în care este alimentat cu baterii timp de 64 de ore.

După ce Philae părăseşte Rosetta spre 67P/CG, aflată atunci la 22 km, nu mai există nici o posibilitate pentru a-i modifica traiectoria. Drumul va dura între cinci şi opt ore pentru a ajunge pe suprafaţa cometei unde se va aşeza sub acţiunea forţelor gravitaţionale ale acesteia şi va fi ancorată cu ajutorul unor harpoane. Transmisia care va confirma aterizare va parcurge distanţa între Rosetta şi Pământ în 28 minute şi 20 de secunde.

După aşezarea lui Philae, Rosetta va continua să însoţească cometa pe parcursul unui an, în călătoria ei în jurul Soarelui şi apoi spre Jupiter, pentru a continua studiul ei şi a mediul care o înconjoară, folosind cele 11 instrumente ştiinţifice aflate la bord. Cometa se află pe o orbită eliptică de 6.5 ani, care o poartă dincolo de Jupiter, cel mai îndepărtat punct, şi între orbitele lui Marte şi Pământ, cel mai apropiat punct de soare.

Analizele efectuate de Rosetta vor fi completate de măsurătorile efectuate pe cometă cu ajutorul celor 10 instrumente purtate de Philae.

În ultima perioadă, cercetătorii de la sol care monitorizează misiunea au descoperit unele caracteristici surprinzătoare despre cometa 67P. În primul rând nu este acoperită de gheaţă. Instrumentele sondei au detectat că 67P este, de fapt, mai închisă decât cărbunele în anumite lungimi de undă ale luminii.

Oamenii de ştiinţă au crezut anterior că suprafaţa cometei conţine gheaţă. Lipsa acesteia ar putea sugera că 67P a fost aproape de soarele nostru, sau o altă stea, la un moment dat în timpul călătoriei sale în spaţiu adânc.

De asemenea s-a constatat că “coma” – sau atmosfera – din jurul cometei conţine hidrogen şi oxigen. Lucrul este surprinzător pentru că acestea sunt, în general, considerate a fi compuse din vapori de apă şi praf.

Cometa a fost observată pentru prima dată în 1969 şi are aproximativ 4 km lungime. Acum se află la aproximativ 450 milioane kilometri de Soare.

Deoarece orbita ei este controlată de gravitaţia lui Jupiter, este considerată parte a familiei de comete Jupiter. Se crede că aceste comete provin din Centura Kuiper, un rezervor mare de corpuri mici de gheaţă situate “în spatele” lui Neptun. Ca urmare a coliziunilor sau a perturbaţiilor gravitaţionale, unele dintre aceste obiecte de gheaţă sunt ejectate din Centura Kuiper şi cad spre Soare.

Când trec prin orbita lui Jupiter, cometele interacţionează gravitaţional cu această planetă masivă. Orbitele lor se schimbă treptat, ca urmare a acestor interacţiuni, până când, în cele din urmă, sunt expulzate din sistemul solar sau se ciocnesc cu o planetă sau cu Soarele.