A fost găsit un rezervor subteran de apă cu o cantitate triplă faţă de cea a oceanelor

Oamenii de ştiinţă au descoperit dovezi ale existenţei unui imens rezervor subteran, cu până la de trei ori mai multă apă faţă de cea aflată pe suprafaţa pământului, luată în ansamblu, şi au teoretizat că aceasta este sursa pentru toate oceanele lumii.

Noile date, publicate în revista Science, sugerează că rocile topite, inclusiv cele care conţin minerale bogate în apă, în special ringwoodita, pot exista mult mai adânc sub suprafaţa pământului decât s-a crezut până acum. Această descoperire sugerează cercetătorilor că cea mai mare parte a apei pământului a ieşit la suprafaţă din interior, şi nu a fost adusă de comete purtătoare de gheaţă, o teorie postulată de mulţi oameni de ştiinţă.

“Cred că, în cele din urmă, vedem dovezi pentru un ciclu complet al apei pe Pământ, ceea ce ar putea explica cantitatea mare de apă în stare lichidă pe suprafaţa locuibilă a planetei noastre”, a declarat Steve Jacobsen, un profesor de la Universitatea Northwestern (SUA) şi co-autor al studiu. “Oamenii de ştiinţă au căutat această apă lipsă din adâncuri de zeci de ani”.

El şi colegii cercetători au analizat datele de la o reţea de seismometre numită USArray, plasate în diferite locuri din SUA, precum şi rezultatele unor experimente de laborator care simulau comportamentul unor materiale gen ringwoodită la presiune ridicată.

Seismometrele au măsurat viteza undelor de şoc provocate de cutremure. Oamenii de ştiinţă pot spune când valul de unde a lovit un strat de lichid, deoarece viteza lor este încetinită când acestea trec prin apă vâscoasă.

Ringwoodita, un mineral răspândit pe întreaga manta a pământului (zona dintre suprafaţa pământului şi centrul său), are o structură cristalină care atrage hidrogen şi, prin urmare, poate acţiona ca un burete masiv pentru apă.

Chiar dacă acest mineral a fost cunoscut de ani de zile pentru capacitatea lui de a atrage apa, studiu lui Jacobsen este primul care arată că ringwoodita ar putea păstra mari acumulări de apă mult sub suprafaţa pământului.

Constatările confirmă un alt studiu, din martie, care s-a concentrat pe un diamant aruncat la suprafaţă de un vulcan de la o adâncime estimată de 645 de kilometri sub suprafaţa pământului, şi care conţinea ringwoodită. Până în prezent, este singurul eşantion care a fost colectat direct şi nu sintetizat într-un laborator. S-a dovedit că aceasta conţine o cantitate remarcabilă de apă pentru o astfel de probă mică.

Studiul lui Jacobsen sugerează că mişcarea şi topirea rocilor care conţin ringwoodite bogate în apă ar putea produce apă capabilă să ajungă la suprafaţă. Jacobsen a spus că, dacă doar 1 la sută din masa mantalei este apă, aceasta ar putea fi aproape de trei ori mai multă decât în toate oceanele.

Jacobsen şi echipa lui au studiat doar straturi sub suprafaţa SUA. El a spus că vrea să-şi extindă studiul în întreaga lume pentru a arăta că ringwoodita şi apa captată de minereu sunt într-adevăr un fenomen la nivel mondial.

Această apă, aflată în interiorul planetei, nu se află într-o formă familiară pentru noi – nu este lichidul pe care îl vizualizăm când spunem „apă”, gheaţă sau vapori. Este vorba despre un al patrulea model care reprezintă apa prinsă în interiorul structurii moleculare a mineralelor situate în man-ta. Greutatea solidului la mari adâncimi creează o presiune ridicată, care, împreună cu temperaturile înalte, despart o moleculă de apă pentru a forma un radical hidroxil (OH), care poate fi legat într-o structură cristalină a mineralului.