Definirea nanoalimentelor

Îngheţată gustoasă cu grăsimi puţine, ulei îmbogăţit cu vitamine, pâine îmbogăţită cu peşte care nu miroase a peşte: alimentele ce conţin nanoparticule sunt încă rare în supermarketuri. Sunt acestea sigure pentru consumatori. Încă nu există un răspuns clar. Dar cel puţin puteţi alege în cunoştinţă de cauză, graţie regulilor UE care cer companiilor să indice prezenţa nanomaterialelor în alimente. Parlamentul a respins definiţia acestora propusă de Comisie.

Nanomaterialele sunt structuri infinitezimale, cu mărimea de un nanometru. Dacă o nanoparticulă ar avea mărimea unei mingi de fotbal, o gogoaşă ar fi cât Regatul Unit. Nanomaterialele penetrează corpul uman uşor şi au proprietăţi diferite de formele mai mari ale aceluiaşi material. Acestea sunt folosite pentru schimbarea gustului, aromei, culorii şi consistenţei alimentelor.

Regulile actuale UE definesc nanomateriale artificiale orice material produs intenţionat cu mărimea mai mică de 100 nanometri. Comisia a încercat să face definiţia mai precisă, adăugând că nanomaterialul trebuie să conţină cel puţin 50% din particule cu dimensiuni între 1 şi 100 de nanometri.

Pe 12 martie, Parlamentul European a respins această definiţie, spunând că aceasta scuteşte de cerinţele de etichetare aditivii alimentari care există deja pe piaţă. Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară a sugerat un prag de 10%.

Deputaţii europeni au cerut Comisiei Europene să propună reguli noi, care să ia în considerare poziţia Parlamentului.

REF. : 20140313STO38801