Matei Mircioane, eşti perfid şi penibil!

Spune-mi cu cine te însoţeşti (la Palatul Cultural) ca să-ţi spun cine eşti!

REPLICĂ LA ARTICOLUL
„Procesomanul” Ioan Iliasa mai pierde un proces, la Reşiţa
Ioan Iliasă a pierdut procesul în care cerea suspendarea procesului pe care tot el l-a intentat!
De: MATEI MIRCIOANE
apărut în Argument, ziar online de Caraş-Severin, 6 martie 2014 şi reprodus mai jos.

Îţi aduc aminte că atunci când mi-ai făcut această fotografie, de mai sus, în urmă cu câţiva ani, mi-ai dat dreptate când ai văzut actele pe care ţi le-am arătat şi te-ai mirat de câtă mizerie sunt capabile aceste persoane. Acum când eşti plătit de aceştia, nu mai contează pentru tine, adevărul, cinstea şi omenia.

Textul pe care l-ai semnat este o ruşine. Ai scris ca la dictare şi ţi-ai dat şi cu părerea. Era normal să-l tratezi ca pe o simplă consemnare sau, dacă tot ai intervenit, era cazul să mă întrebi şi pe mine ce am de spus. Cum poţi să scrii asemenea mizerii fără nici un discernământ? Este clar că sunteţi pe o mână iar persoana mea vă deranjează foarte mult. De când te-ai înhăitat cu aceşti nemernici, la Palatul Cultural, duceţi împreună o campanie de denigrare la adresa mea, ei din umbră prin bârfă şi minciună, iar tu la vedere cu articole perfide şi tendenţioase, prin care, de fiecare dată, cauţi să-i bagi în faţă pe aceşti impostori, deşi nu ştiu şi nu au făcut nimic, iar pe mine, cu tot ceea ce am făcut eu pentru asociaţie, mă trimiţi în derizoriu şi chiar mai rău.

Deci tu eşti „presa”, care mă pune la punct, aşa cum se laudă ei.

De data aceasta mergeţi prea departe şi vrând-nevrând trebuie să intrăm în miezul problemei, pe care de altfel tu îl cam cunoşti. Eşti printre puţinele persoane care au văzut documentele iniţiale, dar taci pentru că eşti în cârdăşie cu ei. Eu îmi dau seama că nu ai înţeles prea mult, dar să ştii că Frunzăverde se va supăra pe tine pentru că nu i-ai spus cel puţin atâta cât ai ştiut şi l-ai lăsat să asculte de nişte impostori, să stea lângă ei şi să-i mai şi finanţeze.

Eu am multe lucruri de spus şi arătat în legătură cu ce se întâmplă la Palatul Cultural. Chiar dacă acestea nu sunt spectaculoase pentru majoritatea persoanelor, eu cred că sunt totuşi şi persoane care le apreciază, mă înţeleg şi nu iau în seamă minciunile pe care voi încercaţi să le băgaţi oamenilor în cap: că voi vreţi să faceţi numai bine, dar eu sunt rău şi nu vă las.

De fapt ei sunt ca nişte hoţi care se laudă cu ce lucruri frumoase au „obţinut” şi ce bine le stă cu ele, dar este unul care îşi permite să spună adevărul despre cum le-au „obţinut” şi pentru aceasta apelează la justiţie. Un astfel de om, ca mine, care nu-i lasă să se bucure în tihnă de prada însuşită de ei este considerat rău, invidios şi procesoman.

Revenind concret la articol, trebuie să spun că subtitlul articolului este o mare minciună, gen alba-neagra, prin care încercaţi să induceţi în eroare încă de la început opinia publică; nici nu are rost să comentez această făcătură.

Eu sunt „procesoman”!?

Când am recâştigat, prin proces, pentru asociaţie, dreptul de a fi proprietari ai Palatului Cultural, atunci tot procesoman am fost? Atunci singur mi-am asumat iniţiativa şi răspunderea pentru un astfel de demers. Atunci singur m-am implicat şi am plătit toate cheltuielile. Doar eu am crezut în actul de justiţie, toţi au crezut că Palatul Cultural îl putem redobândi doar prin aranjamente cu autorităţile locale şi cu instituţiile de la Timişoara şi Bucureşti. Mi-au fost puse piedici, a fost nevoie să mă cert cu toată lumea până am reuşit să recâştig clădirea şi să o intabulez în favoarea asociaţiei. Unde au fost cei care acum râd şi comentează? Nu au fost nici măcar membrii în asociaţie, iar acest Plujar a venit ultimul, cu miloaga, să-l bag şi pe el în asociaţie. Nu l-am mai văzut apoi decât peste 3 ani, după ce am câştigat Palatul Cultural. Apoi aceşti nemernici l-au îndepărtat pe doctorul Petru Iliasă, preşedintele asociaţiei, prin acte false (proces verbal) la o aşa-zisă adunare generală şi s-au instalat la conducerea asociaţiei, fapt sesizat de mine în instanţă.

Aceşti falsificatori ai adevărului au mai fost „hărţuiţi” şi de alte persoane, din afara asociaţiei. Pentru ce crezi? Tot pentru acte false la o adunare generală de la o cooperaţie din Reşiţa. Oare cum s-a rezolvat această „reclamaţie”? Dacă îi întrebi, pe cei cu care te însoţeşti la Palatul Cultural, să-mi spui şi mie. Şi aceşti oameni, care le-au făcut plângere penală pentru fals (printre altele), sunt tot „procesomani”?

Un singur proces s-a încheiat definitiv şi irevocabil, cel prin care le-a fost anulată hotărârea aşa-zisei adunări generale, organizate tot de maniera alba-neagra, prin care au vrut să mă excludă din asociaţie fără nici un motiv. A fost nevoie să apelez iar la justiţie ca să-mi apăr dreptul câştigat prin muncă şi dăruire faţă de asociaţie.

Îmi este tot mai greu să cred în justiţie.

Au ajuns unii judecători, procurori, poliţişti să mintă, să nu consemneze elementele importante dintr-o cauză, să fie audiată doar o parte, să accepte documente îndoielnice fără nume şi funcţie, să nu fiu lăsat să vorbesc şi multe altele, datorită presiunilor la care sunt supuşi şi manipulărilor făcute. Pe deasupra ei mai afirmă în instanţă (şi pe lângă) că îi susţine Preşedintele Consiliului Judeţean Caraş-Severin, domnul Frunzăverde. Toate acestea le voi face publice cât de curând. Sper totuşi ca până la urmă să reuşesc să-i conving, cel puţin pe o parte dintre ei, care este adevărul. Eu am convingerea că toată această manipulare a fost făcută, prin bârfă şi minciună, în spatele uşilor închise. Acum vor să o facă şi la vedere cu ajutorul tău de jurnalist „dezinteresat”. Dacă eşti atât de cinstit şi vrei să faci o faptă bună, arată-mi statutul asociaţiei „Centrului Cultural Reşiţa-Română” (unde după câte ştiu eşti vicepreşedinte iar Vlădulescu preşedinte), pe care o tot bagi în faţă la fiecare acţiune de a voastră. Eu cer mai de mai mult timp acest statut să-l văd şi să cunosc ce se face în numele lui. De ce nu mi se arată? Am acest drept ca membru al asociaţiei şi singura cale să-l obţin este tot un proces. Ca să nu mai fiu procesoman, spune-mi şi arată-mi tu ce este cu acest „Centru Cultural”.

În legătură cu „candidaturile” mele trebuie să spun că o fac nu pentru că mă aştept acum ca cineva să aibă curajul să mă voteze, dar vreau să arăt celorlalţi care este adevărul. Poate mai încolo îşi va aduce aminte cineva de spusele mele. Ce fel de om poate să fie acest protejat al tău, care îşi pune fiul să filmeze o adunare generală de alegere a consiliului director, iar când se votează îi face semn să vină în faţă să-i filmeze pe toţi cum votează. Bineînţeles că am renunţat la candidatură şi am sesizat gestul urât la care apelează ca să-i aibă la mână pe cei care votează. Mai era acolo o deşteaptă care spunea că acolo este spaţiul public şi poate să facă fiecare ce vrea. Ca la proşti… Mai trebuie să spun că am fost ameninţat atât verbal cât şi agresat fizic de el şi acoliţii lui. Eu nu am ameninţat şi nici agresat niciodată pe nimeni. Mă sperie atitudinea acestei persoane şi ceea ce s-ar putea să se întâmple. A ajuns în aşa hal să creadă în propriile minciuni încât nu se mai opreşte cu mizeriile pe care le face, iar eu nu fac altceva, decât să încerc, de fiecare dată, să-l opresc pe el şi acoliţii lui.

Acolo la Palatul Cultural trăiţi într-o cloacă şi credeţi că dacă prostiţi pensionarii, copiii şi câţiva gură-cască, aveţi mari realizări.

Trebuie să vă mai spun că datorită trecutului, pe care eu îl respect, sunteţi voi acolo şi în numele tradiţiei obţineţi voi banii pe care-i mâncaţi toţi împreună.

Ar mai fi multe de spus şi arătat, pe care le voi explica cu răbdare, pentru că eu cred că până la urmă adevărul va ieşi la iveală şi, cel puţin, opinia publică mă va înţelege şi-mi va da dreptate.

Iliasă Ioan