Pachetul reformei penale

La data de 1 februarie 2014 intră în vigoare un pachet de şapte legi în materie penală şi procesual penală – pachetul reformei penale, a cărui elaborare şi adoptare a constituit o continuare firească a efortului societăţii româneşti de reformare, început prin adoptarea şi implementarea noilor coduri civil şi de procedură civilă.

Astfel, subsecvent adoptării celor mai importante acte normative din cuprinsul pachetului, respectiv noul Cod penal (Legea nr. 286/2009) şi noul Codul de procedură penală (Legea nr. 135/2010), au fost adoptate alte cinci legi organice în materie penală, procesual penală şi execuţional penală, menite să completeze amplul proces de reformă în acest domeniu:

• Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal;
• Legea nr. 252/2013 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune;
• Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal;
• Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal;
• Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale.

Prin adoptarea noului Cod penal au fost introduse o serie de instituţii noi în sistemul legislativ naţional, fiind aduse, de asemenea, o serie de modificări importante instituţiilor deja existente în reglementarea anterioară:

• a fost introdusă instituţia zilelor-amendă în ceea ce priveşte pedeapsa amenzii, amenda devenind o alternativă viabilă la pedeapsa închisorii, putând fi dispusă în mai multe situaţii faţă de reglementarea anterioară, uneori chiar cumulativ cu pedeapsa închisorii;
• au fost introduse noi modalităţi alternative la executarea pedepsei în regim de detenţie, precum renunţarea la pedeapsă, amânarea pronunţării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;
• s-a realizat reducerea unor pedepse, coroborată cu o mai bună individualizare a acestora;
• s-a agravat regimul sancţionator al concursului de infracţiuni şi al recidivei (spre exemplu, în caz de concurs de infracţiuni, în privinţa pedepsei principale, se aplică sistemul cumulului juridic cu spor obligatoriu şi fix);
• au fost reglementate numai măsuri educative pt. minori;
• s-a realizat extinderea şi eficientizarea pedepsei amenzii penale;
• au fost introduse noi pedepse complementare constând în: interzicerea dreptului de a se apropia de locuinţă, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde victima desfăşoară activităţi sociale, în condiţiile stabilite de instanţa de judecată;
• a fost regândit şi redimensionat rolul serviciilor de probaţiune, pe durata termenelor de încercare a diferitelor modalităţi de executare, acestea urmând a avea o intervenţie activă şi atribuţii sporite.

Noul Cod de procedură penală conferă, pe de o parte, un cadru procesual-penal modern, apt să asigure eficienţă şi celeritate procedurilor judiciare penale, iar pe de altă parte, asigură transpunerea în dreptul intern a actelor comunitare în materie.

Astfel:

• au fost introduse proceduri suple şi eficiente, ce vor permite desfăşurarea anchetelor cu celeritate, dar şi cu garantarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale;
• au fost reglementate principiile fundamentale ale procesului penal, introducându-se o serie de principii noi, precum dreptul la un proces echitabil desfăşurat într-un termen rezonabil, principiul separării funcţiilor judiciare în procesul penal, principiul obligativităţii acţiunii penale strâns legat de cel subsidiar al oportunităţii, principiul non bis in idem, dreptul la libertate şi siguranţă şi principiul loialităţii în obţinerea probelor;
• instituţiile noi ale judecătorului de drepturi şi libertăţi şi judecătorului de cameră preliminară sunt menite a valoriza drepturile fundamentale ale omului şi principiul legalităţii;
• a fost reglementată o nouă măsură preventivă, arestul la domiciliu, în vederea extinderii posibilităţilor de individualizare a măsurilor preventive;
• au fost făcute modificări de substanţă în materia căilor extraordinare de atac. Ca urmare a acestor modificări, recursul în casaţie devine o cale extraordinară de atac, exercitată doar în cazuri excepţionale, numai pentru motive de nelegalitate;
• au fost cuprinse elementele recent adoptate la nivelul Uniunii Europene şi a fost creată o procedură penală eficientă si rapidă, care sa permită respectarea cerinţelor CEDO;
• practica judiciară unitară este asigurată prin intermediul recursului în interesul legii şi al unei instituţii noi, sesizarea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;
• a fost consolidat rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca instanţă de casaţie;
• a fost introdusă instituţia acordului de recunoaştere a vinovăţiei;
• au fost reglementate proceduri speciale menite a asigura accesul justiţiabililor la mijloace şi forme procedurale mai simple, avându-se în vedere accelerarea procedurii, pentru asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor.

Intrarea în vigoare a codurilor penale reprezintă îndeplinirea angajamentului României faţă de Uniunea Europeană, în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare. De altfel, încă din iulie 2009, Comisia Europeană recomanda intrarea rapidă în vigoare a celor patru coduri, o menţiune expresă privind data de 1 februarie 2014 pentru codurile penale regăsindu – se şi în raportul publicat la începutul anului trecut.

Ministerul Justiţiei, 31.01.2014