Fără titlu

Am încercat să nu scriu despre tragedia ce s-a întâmplat luni în România. O ţară membră UE şi NATO, o ţară a cărei politicieni o fac curvăsărită de aberantele pretenţii ale insensibilor de civilizaţi pentru un moft: alinierea politicianului român la cerinţele poporului român. Hârtia şi buna creştere nu-mi permit să scriu cum denumeşte politicianul român, poporul român. Hai că am găsit o cale de mijloc: p….me. Pentru rebusişti cred că va fi uşor, pentru mine se cheamă că mi-am salvat pudoarea. Aşadar, luni, 20 ianuarie, un echipaj de medici devotaţi, urcă într-un avion de pe vremea lui Dej, „conservă” pilotată de unul dintre cei mai buni piloţi din ţară. Merg cu conserva, pentru că bijuteria de un milion de euro ţinută în hangar nu era de nasul mojicilor. Era doar pentru salvare de vieţi. Oare transplantul de organe ce face? Poze prin Dominicană? Fatalitatea intervine şi, în condiţii meteo vitrege, pilotul este nevoit să aterizeze forţat. Culmea, nu am găsit o statistică dar, cred că în sub cinci la sută din asemenea cazuri toţi, repet, toţi pasagerii scapă cu viaţă. Datorită pilotului de cinci stele. Şi, de aici, nebunia, nimicmicia şi indiferenţa politicianului român faţă de români. Nu contează că erau medici plecaţi contra timp pentru a salva una sau mai multe vieţi. Cu atât mai mult! Dar, puteau să fie în avion oricare şapte cetăţeni ai acestei ţări. Români aflaţi la lucru sau la plimbare, nu contează. Contează că, imbecilii ce au cheltuit milioane de euro pentru a interveni în asemenea situaţii au dat dovadă de impotenţă în a menegeria o situaţie de urgenţă. Instituţiile în cauză, cu directorii lor generali sau ce or mai fi, au dat chix. A fost nevoie de oameni simpli, fără funcţii, pentru a rezolva cazul. Să cazi din cer şi să mori de frig din cauza putorilor de marionete numite politic, nu mai este neşansă, este crimă.

Cred că, este primul exemplu, dacă nu clar dar, categoric cu un mare impact emoţional, în care vedem roadele deşănţatei politici de cadre a clasei politice de după 1989. Tot felul de şpăgari dovediţi, hoţi dovediţi, cu toţii nişte incapabili, ocupă locurile din administraţie, de la Guvern până în teritoriu. Asta ne-a adus mocirla politică din România vremurilor noastre: incompetenţă, slugărnicie şi hoţie. Toate, pe spatele cetăţeanului român, care a ajuns să se ferească a vorbi româneşte prin străinătate.

Şi încă ceva. Dacă statul ăsta poliţienesc, cum îl numesc infractorii politici, poate asculta şi localiza non stop convorbirile telefonice, cum de nu a reuşit ca, din şapte telefoane să localizeze măcar unul?

Dan Popoviciu