Hoţii noştri, cei de toată ziua

Iată că, cu ajutorul Satanei, dragii noştri de aleşi şi-au votat o lege prin care nici măcar liderul lor suprem, dracul, nu-i mai poate trage la răspundere pentru nemerniciile ce le pun în practică. Am putea spune că au dat cât colo cu tămâia ce i-ar fi putut deranja pe la nările sensibilizate de miile sau milioanele de euro subtilizate şi transferate în bunăstarea familiilor personale. Pentru a evita discuţii sau trageri de urechi gen „ce, ţi-e ciudă că oamenii s-au realizat” sau „eşti frustrat că tu nu ai reuşit” îmi voi expune câteva puncte de vedere, spun eu pertinente, faţă de cum s-au putut şi se pot face averi în România.

La început, oricât ar vrea să o dea la întors feseniştii, pesediştii dar, mai ales ţărăniştii, a fost FPS-ul. Cu marele stăpânitor, Sîrbu şi nu mai ştiu cum. Parcă Radu. Se vindeau atunci, celor care trebuie, aleşilor, oamenilor lor, zeci de spaţii comerciale, uzine cu totul, de toate alegându-se praful. Vă spune ceva ARO, CSR etc? Toate pe doi lei sau un euro, cum venea viteazul premier de atunci să ne spună că, decât să producă pierderi, mai bine le vindem pe un euro. Şi le-am vândut pe un euro, iar beneficiarii le-au tăiat şi vândut la fier vechi pe milioane de euro. Oare, statul nu avea suficiente fierăstraie electrice pentru a trimite la fier vechi toate cele vândute pe un euro? Altă afacere. Ceva mai mică, de nivel judeţean. Se cumpără toate spaţiile fostei firme comuniste de zarzavaturi. Pe numele ei, CLF. Spaţiile se numeau aprozare. Vine cine trebuie, câştigă licitaţia olandeză, adică, pe înţelesul tuturor se vinde totul cu cel mai mic preţ. După adjudecare, din vânzarea unui singur spaţiu, se scoate întreaga cheltuială. Chiar suntem cu toţii tâmpiţi? Acum, individul ajuns mare om de afaceri vine şi ţine lecţii despre cum se face bussines performant.

Exemplele pot continua cu nemiluita. Desigur că hoţii vor sări ca arşi şi vor reclama legile, actele, procedurile prin care sunt acoperiţi legal pentru devalizarea ţării. Nu au nicio ruşine, au tupeu şi sunt făţarnici până la a pretinde că se trag din seva lui Rockefeler. Şi, să închei. Cum dracului se face că, odată ce au ajuns parlamentari, în ciuda strigătelor de neputinţă financiară, gen „nu am bani de chirie, nu-mi ajung banii să-mi plătesc oamenii de la cabinet” etc, îi vezi cum prosperă mai ceva ca Făt Frumos? Îşi cresc averile într-un an, ca altul în şapte. Vai şi-amar de ţara asta de hoţi ajunşi pe scaune de decizie, vai şi-amar de cei ce continuă să înghită voma expectorată de jigodiile ce au avut grijă să se pună deasupra codului penal.

Poate domnii nu au timp sau ignoră mesajele din ce în ce mai virulente de pe site-urile de socializare. Românii par a se trezi din somnolenţă. Şi, grijă mare: e proşti, dar mulţi!

Dan Popoviciu