Alt guvern, nicio speranţă

E trendy acum să-ţi dai cu părerea despre schimbarea Guvernului. A câta oare de după 1989? Statisticile o pot spune cu siguranţă. Despre ce vreau să scriu însă? Despre ineficienţa oricărei schimbări politice în România. Este un blestem, este o soartă pierdută aiurea între porţile Occidentului şi cele ale Orientului? Ni se tot spune că ţara asta are resurse incomensurabile în materii prime. Că ţara asta este un punct strategic pe hărţile geopolitice etc. Românul de rând, care habar nu are de zăcăminte, de politici europene, de alte minuni scoase pe gură de şmecherii ce apar pe la tembelizoare, este condamnat de peste 20 de ani la sărăcie, incertitudine socială, insecuritate socială şi la toate blestemele ce pot fi aruncate asupra unui om onest ce nu-şi doreşte decât o viaţă decentă.

Şi, să revenim la Guvern. Premierul desemnat, şi şef peste spioni şi fost şef comunist peste studenţii comunişti! Ce mai poţi spune? În ciuda celor ce vin cu vaxul sclipitor şi-l aplică pe obrajii acneici ai premierului, rămâne dacă nu şefia la SIE, şefia de comunist. Cum adică, în dispreţul unei generaţii ce s-a aruncat cu piepturile goale în faţa tancurilor trimise de şefii comunişti ai studentului comunist, acum îl propune un alt comunist, preşedintele marinar, la funcţia de premier? Insultă, dispreţ, nemernicie? Mai departe. Cu ce ne alegem noi, prostimea, în urma schimbării guvernării? Am schimbat destule guverne în ultimele două decenii. Cu ce s-au ales cetăţenii? Cu praful de pe tobă. Doar cu discursuri ditirambice ale proaspăt numiţilor premieri. Că vom face, că vom drege. Aiurea, totul a fost jucat pe sub masă, de aceiaşi clică ce se învârte la caşcaval. Nu poţi face o diferenţă între ei în funcţie de partidul din care fac parte. Ei sunt transpartinici şi nu au alt ţel decât de se îmbogăţi peste măsură. Îi doare în cot de soarta ţării, de nivelul de trai al celor ce i-au votat în funcţiile politic-administrative ce le ocupă. Totul pentru burdihanul din ce în ce mai pretenţios al celei mai scabroase clase sociale a României, clasa politică. Au furat, au vândut, au compromis, au batjocorit. Au înfometat, au sărăcit, au premiat prostia, obedienţa, slugărnicia, hoţia şi trădarea interesului naţional.

Şi-atunci, ce să aştept de la un alt guvern de politicieni? Pe deasupra, condus de şeful studenţilor comunişti din Iaşi!

Editorial – Dan Popoviciu