Scut de protecţie contra asteroizilor

NEOShield este un nou proiect internaţional, care va evalua ameninţarea reprezentată de obiectele din apropierea Pământului sau NEO (Near Earth Objects), şi va căuta cele mai bune soluţii posibile pentru a face faţă unui asteroid sau comete de dimensiuni mari aflate pe o traiectorie de coliziune cu planeta noastră.

În medie, un obiect de dimensiunea unei maşini va intra în atmosfera Pământului o dată pe an, producând o spectaculoasă minge de foc pe cer. Datele de la telescopul Wise al NASA sugerează că există aproximativ 19500 NEO de dimensiuni între 100 şi 1.000 metri, iar marea majoritate a acestora nu au fost încă identificaţi.

Se estimează, pe baze ştiinţifice, că la aproximativ fiecare 2.000 de ani, o cometă sau un asteroid de mărimea unui teren de fotbal, va lovi Pământul, provocând pagube semnificative. Apoi, la fiecare câteva milioane de ani, poate să apără o mega stâncă, cu o lăţime măsurată în kilometri, cu potenţialul de a schimba cursul istoriei evoluţiei Pământului.

Pornind de la aceste fapte, institute, universităţi şi parteneri industriali din Germania, Franţa, Regatul Unit şi Spania, precum şi din SUA şi Rusia, au demarat iniţiativa NEOShield, condusă de Agenţia Spaţială Germană (DLR) şi Institutul de Cercetare Planetară din Berlin. Principalul finanţator este Comisia Europeană, cu 4 milioane de euro.

La sfârşitul unei perioadei de studiu de trei ani şi jumătate, oamenii de ştiinţă implicaţi vor propune politicienilor ca aceştia să lanseze o misiune pentru a testa tehnologia dezvoltată.

Până la NEOShield, nu a fost elaborat un plan internaţional concertat privind abordarea ameninţării impactul şi modul de organizare, pregătirea şi punerea în aplicare a măsurilor de atenuare a efectelor.

Scopul principal al NEOShield este de a investiga în detaliu cele trei cele mai promiţătoare tehnici ce pot fi utilizate dacă ne ameninţă un asteroid: impact cinetic, tractare gravitaţională, devierea prin metoda exploziilor controlate în apropierea sau la suprafaţa asteroidului.

Impact cinetic

Prin lovirea asteroidului cu unul sau mai multe proiectile cu viteză ridicată s-ar putea obţine devierea, încetinirea/accelerarea acestuia.

Agenţia Spaţială Europeană a lucrat la o misiune spaţiale în măsură să demonstreze această tehnologie. Denumită Don Quijote, este primul proiect real conceput vreodată care are ca scop modificarea orbitei unui asteroid. A fost ulterior abandonat. O misiune asemănătoare a fost demarată de NASA în 2005, Deep Impact.

Tractare gravitaţională

Această noţiune propune utilizarea unei nave spaţiale care să însoţească obiectul pe parcursul mai multor ani, la o distanţă mică dar fără contact fizic, folosind doar forţele gravitaţionale pentru a-i devia traiectoria.

Deflexia prin explozie

O metodă des discutată, controversată şi cu ramificaţii politice delicate, presupune detonarea unui dispozitiv nuclear în apropierea, pe suprafaţa sau îngropat sub suprafaţa asteroidului. Membrii ruşi ai consorţiului NEOShield vor arunca o privire atentă asupra acestei opţiuni.

“Ameninţarea ca Pamantului să fie lovit de un asteroid este acceptată ca fiind cel mai mare posibil dezastru natural cu care se confruntă umanitatea,” potrivit lui Nick Bailey de la University of Southampton’s School of Engineering Sciences.

Stephen Hawking reaminteşte consensul general la care s-a ajuns, şi anume că orice cometă sau asteroid mai mare de 20 kilometri în diametru, care loveste Pământul, va duce la anihilarea completă a vieţii complexe – animale şi plante superioare.

Ce-a păstrat Pământului “în siguranţă”, cel puţin în ultimii 65 milioane de ani, exceptând norocul, este masivul câmp gravitaţional al lui Jupiter, cu orbită circulară stabilă departe de soare, care dispersează departe de orbita Pământului cele mai periculoase comete şi asteroizi.