Directorii de partid şi de stat

Motto: “Partidul e-n toate, e-n cele ce sunt
si-n cele ce mâine vor rade la soare
E-n holda întreaga si bobul mărunt
E-n pruncul din leagăn si-n omul cărunt
Si-n viaţa ce veşnic nu moare”.
Dan Deşliu

Se mai schimbă puterea. Din când în când. Uneori după alegeri, alteori după negocieri secrete la vedere. Cei mai mulţi ne bucurăm că se mai schimbă. Unii din naivitate, alţii din oportunism, unii din credinţă, alţii din interes etc. Să plece ei ca să venim noi, este cel mai important. Altfel cum s-ar mai justifica schimbarea? Este totuşi esenţa jocului. Nu spun esenţa democraţiei, că nu-i adevărat. Acest joc este mai mult unul cosmetic, de faţadă. Dar tocmai acesta-i fondul (falsei) schimbării puterii: “un joc cosmetic şi de faţadă”! Doar personajele se mai schimbă, unele dintre ele, regulile rămân pe loc. Alte persoane sunt transpartinice, deţin secretul perpetuării. Dar tot în cadrul jocului. Poate reuşesc să reziste unei schimbări, poate reuşesc să ducă chiar două-trei schimbări. Par veşnice, dar nu sunt. Vine vremea când “Partidul” vrea pe altul.

Cineva de la “Partid”, îşi pregăteşte postul încă din perioada de opoziţie. Apoi, când partidul ajunge la putere, acest membru activ al lui, luptă cu pilele celui pe care-l vrea schimbat. Acum suntem noi la putere, să-i schimbăm pe ai lor cu ai noştri, pe ei cu noi! Doar nu vă imaginaţi că în partidele noastre se face ceva în afară de a tranşa viitoare posturi! La partid mergi dacă vrei să ajungi ceva, să parvii, altfel n-ai ce căuta acolo. Partidele nu sunt decât rampe de interese, se adună nişte inşi, care aduc la rândul lor alţi inşi, ca să voteze pentru poziţii în partid. În funcţie de câţi oameni poţi aduce şi de cei cu care te aliezi, poţi accede la un post sau la o funcţie. De principii, de interesele electoratului, nu se discută la partid, nu interesează pe nimeni. Cei care sunt animaţi ideologic de un partid, n-au loc acolo. Aşa se obţine “puterea”. Cu gaşca la partid. Partidul nu este nicidecum acel organism din care izvorăşte democraţia. Partidele sunt compuse din găşti cu interese transpartinice(unii sunt membri la mai multe partide) şi de cele mai multe ori mafiote. De aici rezultă comportamentul total ilogic al politicienilor, migraţia şi lipsa de principii. Nu poţi culege altceva decât ce semeni.

Mai vreau să aduc în atenţie faptul că minciuna asta cu “specialiştii partidului” n-are nici un sens. Întâi politicienii au insistat că doresc prefecţi independenţi. Înalţi funcţionari, demnitari de rang înalt etc. Sigur că nu i-au menţinut pe post, nimeni nu vrea să respecte această regulă, nici cei care au introdus-o. După schimbarea guvernării i-au trecut pe prefecţi pe linie moartă, cu atribuţii simbolice şi cu salarii de invidiat. Aşa s-au îngroşat rândurile acestor foşti, până or să fie cheltuielile greu suportabile, sau până ne vor lua de urechi europenii. Apoi urmează fenomenul directorilor. Directorii de deconcentrate, descentralizate, directori ai instituţiilor cu putere de la stat. Odată cu schimbarea trebuie să vină “ai noştri”. Personal, n-am nimic împotrivă, sunt chiar bucuros. Dar de ce-i facem specialişti? Este mai corect şi mai simplu să recunoaştem că sunt “directorii de partid pentru stat”, că sunt numiţi politic şi că politic vor pleca, decât să facem o seamă de ilegalităţi ca să-i numim pe post. Examene trucate cu ştirea întregii ţări. Nu este nimeni dispus să creadă în corectitudinea acestor examene de directori. Nici cei mai naivi cetăţeni ai României. Aşa că nu pot înţelege de ce “complicat” şi ilegal, când se poate “simplu” şi legal? Pentru că aşa e firea noastră? La examenul de director nu poţi participa fără “avizul” prefectului.

Eu cred că a sosit momentul în care să recunoaştem “funcţiile politice”, să se ştie public care sunt acestea, să fie rezervate pentru cei care sunt dispuşi să acţioneze în acest sens. Aceste posturi trebuie să fie ale lor prin lege, nu pe alte căi! La schimbarea guvernării posturile ar rămâne automat libere – aşa ar fi şi onest şi corect. Dar, în acelaşi timp, a sosit momentul ca factorul politic să se retragă definitiv din trucarea celorlalte concursuri pentru ocuparea unor locuri de muncă, posturile de execuţie. Aceste posturi au nevoie de protecţie, altfel nimeni din tânăra generaţie nu va recunoaşte vreodată că trăieşte într-un stat normal, într-un stat de drept, unde competiţia este organizată principial şi corect. În mentalitatea acestor tineri, aici nu merită să trăieşti. Deja a intrat în convingerea lor că posturile şi contractele de la stat pot fi obţinute doar pe căi subversive. Este atât de uşor, şi de simplu, să schimbăm această stare de lucruri. Dar de ce simplu, când se poate complicat!?

Vlada Vişatovici