Înainte de sfîrşitul lumii

Înainte de sfîrşitul lumii, care între noi fie vorba, este o mare prostie, mi-aş dori să revăd cîteva capitole interesante din ultima perioadă a vieţii noastre, a românilor. Aş începe cu memorabila înscăunare a lui Cuza pe tron. Primul monarh al României, chiar neîntregite. Ce reţinem noi din scurta sa domnie? Două lucruri mi se par interesante. Primul, că încă de atunci, erau indivizi care umblau cu ocaua mică. Adică, erau hoţi. Atât de mulţi, încât însuşi suveranul se lupta cu ei? Sau, miliţienii de atunci erau în cârdăşie cu bandiţii şi trebuia chiar Majestatea sa să se lupte cu balaurul corupţiei din biata ţărişoară? Aş face o paranteză şi vă aduc aminte de Ţepeş, pe vremea căruia se spune că o pungă de galbeni stătea în drum zile în şir fără a fi „ciordită” (legendă) dar, şi de faptul că dacii falsificau moneda romană (autentic), şi, culmea, acum, după două mii de ani, falsurile sunt mai valoroase decât originalele. Revenind la Cuza, dragii lui de boieri (parlamentari) l-au detronat pentru că, fireşte, lucrurile în ţară nu mergeau cum trebuie.

A urmat dinastia de Hohenzolern-Sigmarinen, cu sânge german în vine. Unirea, modernizarea statului român, perioada de glorie a istoriei moderne a României. Din păcate, plimbaţi de tancurile sovietice, mujicii au venit şi au spus pa, nemţilor, instalând un regim ce a reuşit să pună vacile la păscut prin bulevardele oraşelor. Au dat de pământ cu riguroşii de nemţi şi ne-au adus pravoslavnicii. Accept şi scuza nostalgicilor, aceea cu contextul internaţional. Dar, parcă prea ne-am făcut de rahat.

A venit 1989. Atâta exaltare pe de-o parte, atâta perfidie pe de alta! A ajuns la butoane o gaşcă de profitori care au pus labele pe tot ce au realizat cetăţenii sub atenta îndrumare şi supraveghere a mojicilor ajunşi domni plimbaţi cu caleaşca prin capitalele lumii. Iarăşi contextul internaţional, bată-l vina!

Acum, avem un alt context internaţional. UE, care trebuie să se fi amuzat copios, văzându-l pe acel bezmetic plimbând pecetea firmanului supunerii de la un schultz la un barosso, doar să nu-i taie gâdele capul. Context care ne-a lăsat în curul gol, de nu mai găsim nici măcar o bucăţică de hârtie igienică pentru a-i şterge la bot pe cei ce ne spun că ne merge rău pentru că trebuie să ne meargă bine. Când? Pentru boierii din zilele noastre, acum. Pentru noi, când o da Apocalipsa. Crăciun fericit!

Dan Popoviciu