Eu nu merg la vot!

Nu merg la vot pentru că nu vreau să legitimez niciun nemernic care va veni peste câteva luni să-mi spună că a fost nevoit să-mi taie veniturile sau să-mi impoziteze cu ceva lei în plus aceleaşi venituri, pentru prosperitatea patriei. Toate acestea, în timp ce parlamentarii se afundă în vile ce se bat cu cele ale marilor patroni din lumea liberă. Da, liberă, pentru că noi, mujicii de pe plantaţiile României, rămânem la stadiul de contribuitori la binele clicii politice ce se atârnă de votul popular din 9 decembrie. Vor trece şi peste acest amănunt şi vor veni să ne spună că trebuie să strângem cureaua. Noi, cei care trăim dintr-un nemernic de salariu echivalent cu valoarea şerveţelelor de baie cumpărate timp de o lună de orice cetăţean al Uniunii Europene. Noi, cei care ne străduim să fim cetăţeni oneşti, să mergem la serviciu, să plătim taxe şi impozite, pentru ce? Pentru icsurile şi q-urile şi mai ştiu eu ce bolizi ale potentaţilor care vin şi ne spun că este criză şi trebuie să renunţăm la antibioticele ce ar ţine-o în viaţă pe mama? Pentru pansamentele şi injecţiile ce le cumpărăm pentru neamurile ce se târâie prin paturile de spital? Pentru conştiinţa de căcat a unui politician ce se scuză pentru rateurile sale cu celebra frază, „îmi pare rău, nu pot vota contra partidului”?

Pe cine să votăm? Dintre toate scursorile politicianiste săvârşite pe ţeava postdecembrismului iliescian, în cine să mai am încredere? În cel care vine şi-mi spune că mama e a mea, în cel care vine şi spune că mama mea este alta? Este mama un troc electoral? Sunt bunii şi străbunii mei un troc electoral? Cu cine facem troc? Cu şoaptele nerostite ale durerilor noastre? Cu nevoia de a fi oameni, de a fi egalii oricărui cetăţean din UE? Cu ce, Doamne, am greşit noi, oamenii ce se regăsesc în roşu, galben şi albastru, de am ajuns să ne conducă jigodiile cele mai lipsite de durerea românismului moştenit de la moşii ce au murit cu puşca în mână prin munţii Banatului?

Şi revin. Cum pot eu, om cu frica de Dumnezeu, să merg să votez cu ăla sau cu ăla? Cine sunt ei? Cu foarte mici excepţii, indivizi, era să scriu oameni, dedicaţi binelui propriu şi de gaşcă. Indivizi care nu se mai satură de bogăţii. Indivizi care nu dau doi bani pe nevoile oamenilor. Indivizi care merg şi cumpără voturile cu o bucată de salam sau cu un kil de mălai. Vai şi-amar de noi, vai şi-amar de o Românie ce cade pradă dezastrului provocat şi gustat (îndestulat) de politicienii de căcat.

Aşadar, cu cine voi vota? Voi vota, departe de urnele de vot, cu speranţa că toţi mişeii ce se perindă prin spaţiul politic vor sfârşi prin a fi tributari condiţiei noastre esenţiale, aceea de a fi români. Azi, din păcate, cred că a fi român înseamnă să stai departe de urnele de vot în 9 decembrie.

Dan Popoviciu