Banul, ochiul dracului!

Goana pentru înavuţire. Goana după arginţi. Goana după cât mai mult. Calci peste cadavre ca să-ţi îndestulezi traiul de pe pământ. O luptă continuă într-o lume nebună după îmbogăţire. Din vremuri îndepărtate, dacă e să dăm crezare povestirilor biblice, banul a trădat prietenii, a vândut iubiri şi a cumpărat teritorii. De când oamenii au renunţat la troc, inventând banul ca formă de schimb, arginţii au fost cei care au luat minţile multora dintre semeni. Banul le dă putere, le cumpără funcţii, îi face să intre în „lumea bună”. Am auzit poveşti cu fete măritate după „unul cu bani”. Am ascultat întâmplări povestite despre câştigurile în bani aduse unor state în urma războaielor. Am continuat să ascult trilurile păsărilor în miez de noapte cu lună plină. Şi am rămas să privesc verdele crud al pădurii într-o zi de primăvară. Şi licuricii, în toiul lui iulie. Şi mâna întinsă a unui bătrân care cerşeşte la colţ de drum. Şi m-am gândit că poate pentru ei şi acestea ar putea fi cumpărate în bani.

Care ei? Cei care înmulţesc notele de patru şi de cinci de pe foaia matricolă (cel mult a liceului, fireşte) exponenţial cu investiţiile fictive ascunse printre hârtii ce nu vor fi luate la puricat decât în momentul în care o va cere interesul politic. Furăciuni ce sunt transformate în bani pentru campania electorală. A cui campanie? A celor ce de 20 de ani şi-au propus să distrugă poporul român. Indiferent de denumirea găştilor, tot felul de combinaţii de litere ce conţin, obligatoriu P-ul de la partid, liderii acestora şi slugile lor s-au pus pe devalizat ţara şi poporul român. Fără frică de Dumnezeu, în dispreţul total al legilor şi ale bunului simţ, binecuvântaţi de popii ce au vândut credinţa trufiei.

Sănătatea, învăţământul, sistemul juridic, toate sunt la pământ. Totul se vinde, totul se cumpără. O naţiune bolnavă, proastă şi fărădelege, iată rezultatul prostituţiei nemernicilor ce-şi umflă de două decenii dosurile pe jilţurile de dregători ai statului român. Şi-acum, ne pregătim din nou de campanie, implicit de alegeri. Vom fi traşi, cu aroganţă, la răspundere dacă vom boicota alegerile. Cum că n-am avea spirit civic, că ar trebui să tăcem dacă nu ne convine de cei aleşi, dacă tot nu ne-am prezentat la vot. Păi, mai pot eu să merg să votez, din moment ce toţi sunt o apă şi-un pământ?

Dan Popoviciu