Finanţele şi suspendarea

A trecut nebunia suspendării preşedintelui României. Nu-i pronunţ numele, pentru că am declarat într-un editorial anterior că domnul actual preşedinte, nu îmi mai produce nicio emoţie şi nu îmi mai poate servi nicio nadă electorală pentru o eventuală simpatie. Spuneam că a trecut suspendarea, a trecut şi referendumul, senzaţia ce mă încearcă este de o profundă scârbă şi lehamite. Cei care au produs evenimentele, cu legea pe lege călcând, s-au dovedit jalnici combatanţi, ceva de genul soldaţilor lui Napoleon ce trebuiau să îndure gerul rusesc, în uniforma de vară. Au fost ca nişte sălcii în bătaia comunicatelor ce plecau din cancelariile Uniunii Europene şi Statelor Unite ale Americii. Trepăduşi fără consistenţă, fără coloană, detractori ai pamfletarului Vadim. Cum se „ocoşeau” mai abitir, Angela şi Hilary îi puneau cu boticurile pe labe. Discipolul deţinutului Născase s-a dovedit ceva mai abil, şi a încercat să împace şi capra şi crinul. Profesoraşul de provincie n-a rezistat presiunilor şi s-a compromis iremediabil prin luări de poziţie vecine cu paranoia naţionalistă. Cine a pierdut, cine a câştigat? Cred că toţi românii de rând au pierdut.Că, nu mai prezintă liderii politici ai României încredere prin nicio capitală europeană, asta nu se reflectă în nivelul lor de trai. Ei, dacă aţi observat, au dat în damblaua nunţilor, cumetriilor, unii sunt socri mici, alţii naşi, se leagă în faţa lui Dumnezeu de familii de interlopi. Cei care pier pe termen lung sunt tot dobitocii ce nu pot trăi decât în paradigma respectării principiilor eterne ale creştinătăţii: iubire, cinste, onoare. Cuvinte la auzul cărora mulţi „oameni politici” râd cu profund dispreţ. Ce să mai spun? Un imberb membru al coloanei PSD a mafiei din România, declară înfierbântat la televizor că, încercarea de a-l judeca pe Născase pentru deţinere ilegală de muniţie este un proces politic şi acţiunea este „incalificabilă”! Adică, dacă omul avea în casă aproape patru sute de cartuşe fără forme legale, este un gest incalificabil să aplici Legea. Îmi vine să închei în stil stahanovist şi să scriu, „Iată unde duce pierdere oricărei raţiuni şi lipsa minimelor convingeri politice ce vor duce la pieirea neamului”!

Dar, voi încheia cu o experienţă inedită, cum nu credeam că o voi putea trăi prin instituţiile din România. Pe scurt, mă prezint la ghişeul unei bănci pentru refinanţarea unui credit. Funcţionara, cred că o cheamă Felicia, culmea, nu era nervoasă, chiar schiţa un zâmbet. Îşi cerea scuze dacă îi suna telefonul. Simţeam că vrea să mă ajute. Nu se arăta agasată de întrebările mele de tâmpit ce nu s-a împăcat în viaţa lui cu economia politică. Răbdătoare, o lua de la capăt şi îmi explica despre ce este vorba. Ba chiar avea şi hârtie şi copiator pentru multiplicarea actelor necesare. Fără nervi! În doar două zile s-a rezolvat speţa. Aşadar, suntem capabili de normalitate. De ce ne-o stricaţi, domnilor politicieni?

Dan Popoviciu